Dacă e să fim sinceri, o descriere e doar ceva mai mult decât o realitate împăiată. O fotografie a minţii sau sufletului cuiva, decodată de alte minţi şi alte suflete. Apar erori deopotrivă de transmisie şi de descifrare.

1 /.

Faptul că unii înţelegem filmul, chiar dacă îl interpretăm diferit, vine doar din afinitatea noastră cu eroii şi întâmplările sale. Pentru ascultător, sentimentul plăcut al revederii cu o parte din noi înşine, ascunsă sau la vedere, pe care o admirăm sau care ne fascinează. Pentru povestitor, ceva între preaplin revărsat şi a umbla dezbrăcat pe stradă.

Cu Che Guevara la vamă

Asta gândesc acum. Pe 10 ianuarie, eram ocupată cu altceva. La cinci dimineaţa, în ciripit de păsări, aşternuturile răsfirate la graniţa Costa Rica-Nicaragua erau strânse în grabă, şi o procesiune de oameni şi bagaje se scurgea pe drum în jos, într-un şuvoi somnoros, dar hotărât. În lumina încă cenuşie, ne înşiruim la coadă în faţa biroului de intrări, după ce am făcut rapid formalităţile de ieşire, la oficiul aflat chiar lângă culcuşurile de cu seară.

Intrăm câte patru-cinci odată, ca să avem loc în încăperea mică, văruită în alb. Pe pereţi atârnă fotografiile alb-negru ale lui Che Guevara şi Sandino, mici şi şifonate în ramele generoase. Imaginea îmi aduce aminte de casele bunicilor, cu poze de familie lipite pe marginea oglinzii. Atmosfera nu e aceeaşi, şi nici bunicii nu mi-ar fi cerut 12 dolari, cum face funcţionarul din faţa mea înainte să-mi returneze paşaportul.

Avionul pe patru roţi

Zâmbetul deschis la care era ataşat un nicaraguan, cel cunoscut cu o zi înainte la autogară, îmi luminează drumul până la un soi de maidan plin de praf, de unde pleacă autobuzele spre Managua, Granada şi Rivas. Clima s-a schimbat sensibil, şi dimineaţa e aproape răcoare, deşi suntem la nivelul mării. Şi distanţele în