Patriarhul Ierusalimului, Theofil al III-lea, nu mai vrea să aibă relaţii cu Patriarhia Română pentru că nu i s-a cerut acordul scris pentru construirea unui aşezământ românesc la Ierihon. Patriarhia Ierusalimului a anunţat ruperea comuniunii cu Patriarhia Română, fapt ce echivalează cu neprimirea preoţilor români la altarele din Ţara Sfântă.
Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului, reunit luni, susţine că a analizat modalitatea de soluţionare a problemei legate de construirea de către Patriarhia Română a unei biserici la Ierihon. Hotărârea extrem de dură luată de către ierarhii în cauză, „în unanimitate şi cu părere de rău", a fost una care pare să fi surprins autorităţile ecleziale de la Bucureşti - „întreruperea pomenirii Patriarhului României, Daniel, şi caterisirea reprezentantului Patriarhiei Române la Ierusalim, arhimandritul Ieronim Creţu".
Reacţia Patriarhiei Ierusalimului are loc la două luni după o întrunire panortodoxă desfăşurată în Elveţia (la Chambesy), unde s-a discutat revederea poziţionării ca importanţă a bisericilor istorice, în funcţie de numărul credincioşilor pe care îl au.
Patriarhia Rusă şi cea Română, care depăşesc numeric majoritatea patriarhiilor istorice, s-au poziţionat contra ierarhilor elinofoni (greci), printre care şi a celui al Ierusalimului. Acest lucru a fost o surpriză pentru greci, după cum recunoaşte chiar presa bisericească de la Atena, date fiind diferendele dintre Moscova şi Bucureşti cu privire la jurisdicţia asupra credincioşilor din Basarabia.
Se speculează însă că ruperea comuniunii de către Patriarhia Ierusalimului ar viza exclusiv o lovitură de imagine pentru a domoli poziţia de forţă a Patriarhului Daniel. În orice caz, această rupere de comuniune nu este o premieră în Ortodoxie. O situaţie similară s-a produs în 2005, atunci când Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol şi
