Stresul cotidian ne şterge zâmbetul de pe faţă. Chiar dacă ne ferim să recunoaştem, mulţi am pierdut bucuria de a trăi. Nu sunt puţini aceia care, conform standardelor societăţii contemporane, ar avea toate motivele să se simtă împliniţi ori realizaţi, dar care sunt nemulţumiţi.

Această contradicţie aparentă este explicată de psihologi prin diferenţa subtilă dintre fericirea afişată, de genul „am tot ce-mi puteam dori", şi cea lăuntrică, dependentă de experienţele pozitive sau negative acumulate zilnic.Timişoreanca Sânziana P., în vârstă de 40 de ani, este un caz tipic care ilustrează acest paradox al vieţii moderne.

Atât ea, cât şi soţul ei, Tiberiu (42 de ani), au servicii bune în firme private, ceea ce le permite să ducă o viaţă confortabilă, chiar şi în actuala criză economică. Au un singur copil, Mihai (12 ani), elev în clasa a VI-a, la una dintre cele mai renumite şcoli din oraş. Toate bune şi frumoase, doar că, în urmă cu câteva luni, lăsând jena la o parte, Sânziana a apelat la ajutorul unui psiholog pentru a ieşi din depresia în care simţea că se scufundă tot mai tare.

„Ajunsesem într-o stare că, seara, cădeam lată în fotoliu şi mă uitam în gol. Televizorul mergea doar ca fond sonor, că nu reuşeam să mă concentrez, iar dimineaţa, pur şi simplu nu îmi mai venea să mă ridic din pat şi s-o iau de la capăt", povesteşte femeia, contabil de meserie. După doar câteva şedinţe de terapie, a reuşit să conştientizeze faptul că starea în care se afla era cauzată de ritmul infernal al vieţii ei şi de presiunea obligaţiilor de tot felul.

La birou trebuie să fie tot timpul „în priză", pentru că are o funcţie de mare răspundere, iar o greşeală o poate duce rapid la oficiul pentru şomaj. La aceasta se adaugă treburile casnice şi grijile pentru educaţia băiatului, ce include, printre altele, dusul la karate de două ori pe săptămână, la meditaţii