Festivalul Internaţional al Filmului de la Cannes, ajuns la cea de-a 64-a ediţie, a devenit un adevărat "salon" al filmului pentru că la Cannes se vând şi se cumpără mii de filme. Cannes este, într-adevăr, un festival dar şi un "târg" al filmului, o reuniune mondenă a cinematografiei mondiale unde este bine să fii văzut, un loc unde se vând nu numai filme dar şi idei, unde se nasc proiecte şi sunt vânaţi producătorii.

S-ar părea că festivalul de la Cannes a făcut faţă cu bine crizei economice şi financiare mondiale în ultimii trei ani, iar anul acesta numărul participanţilor este în creştere cu 5 la sută faţă de anul trecut. Altfel spus, sunt aşteptaţi în acest oraş de pe Coasta de Azur în jur de 10 000 de participanţi.

Festivalul se remarcă dintotdeauna prin diversitate stilistică şi printr-o anume rezistenţă în faţa "limbajului" dominant impus de Hollywood. Merită semnalat că anul acesta Statele Unite nu sunt reprezentate în competiţia oficială decât cu un singur film, iar China nu este reprezentantă deloc.

Directorul festivalului, Thierry Frémaux, declara pentru Agenţia Reuters următoarele: "În ultimii 30 de ani Statele Unite trăiesc în frenezia producţiei de filme pentru adolescenţi şi produc filme în scopuri pur comerciale. Noi suntem însă interesaţi de un alt tip de filme."

Tot Thierry Frémaux declara următoarele despre filmele franceze prezente în festival:

"Producţia franceză este extrem de bogată, în special în acest an foarte plin de filme formidabile. Din punctul meu de vedere cinematografia franceză este una dintre cele mai bune din lume. A fost dureros de altfel, pentru noi, să ne privăm de unele filme. Ansamblul de filme franceze selecţionate formează un tot care spune ceva despre ceea ce este astăzi cinematograful francez, mă refer nu numai la filmele din competiţie dar şi la cele dinafara competiţiei.

Mă refer