La 14 decembrie 1989, ora 16.00, Piaţa Unirii din Iaşi ar fi putut da tonul Revoluţiei române. Scenariul a fost însă comutat pe „varianta Timişoara“. „Adevărul“ recompune astăzi momentele care ar fi putut declanşa, în capitala Moldovei, începutul Revoluţiei române.

Multe dintre teoriile cu privire la evenimentele din decembrie 1989 exclud Iaşiul de pe lista oraşelor revoluţionare. Totuşi, o mână de intelectuali din capitala Moldovei îl revendică drept „oraş iniţiator al Revoluţiei române". În oraşul de pe râul Nicolina (singurul râu din România care curge în întregime de la sud la nord), Revoluţia română a fost însă cel mai asiduu pregătită şi a avut cel mai spectaculos eşec. Ieşeanul Vasile Vicol i-a iertat torţionarii din '89 Cassian Spiridon: „România devenise o uriaşă închisoare“

Profesorul Ştefan Prutianu, scriitorii Cassian Maria Spiridon şi Aurel Ştefanache, inginerii Vasile Vicol şi Ionel Săcăleanu, juristul Valentin Odobescu şi muncitorul Titi Iacob (participant la acţiunea grevistă din 1987, de la Fabrica Nicolina) au format nucleul unei grupări conspirative demne de filmele neorealiste italiene. Coordonaţi de liderul Ştefan Prutianu (56 de ani), în prezent profesor la Universitatea „Al.I. Cuza" din Iaşi, fiecare membru al „conspiraţiei" numite Frontul Popular Român trebuia să convingă trei oameni de încredere să participe la un miting organizat pe 14 decembrie, în Piaţa Unirii, la ora 16.00. La rândul lor, aceştia aveau aceeaşi misiune, punând astfel bazele unei grupări rânduite în progresie geometrică.

Condiţionalul optativ perfect

Securitatea a aflat însă de planul „conspiraţioniştilor". Miliţieni, securişti, pompieri şi membri ai Gărzilor Patriotice au împânzit, în ziua mitingului, Piaţa Unirii şi locurile învecinate, blocând astfel coalizarea oricăror potenţiali manifestanţi. Mitingul n-a mai avut loc. Revolta ieşenilor a fost,