Onoare, ambiţie şi respect pentru adversari, acestea sunt devizele lui Nicolae Tudor, fostă glorie a echipei Contactoare Buzău, echipă care în anii 80 a scris istorie în rugby.

Profil

Născut: 3 iunie 1958, satul Bălăneşti, Buzău

Studii: IEFS Bucureşti, Academia de Rugby

Ocupaţie: Observator oficial al Federaţiei Române de Rugby

Familie: Căsătorit, doi copii

Căştigător al cupei României cu echipa din Buzău în sezonul 1987-1988 şi clasat pe locul patru în divizia naţională tot în acel sezon, Nicolae Tudor povesteşte cum a ajuns să fie contaminat de sportul rezervat domnilor.

„Întâmplarea a făcut să fiu elev al Liceului nr. 1. Acolo exista un profesor Grigore Aman care avea o pasiune pentru acest sport. La rugămintea lui am ajuns prin anul 1973 la clubul Constructorul şi m-am înscris la rugby. Pentru că am avut talent am fost cooptat ca junior la clubul şcolar sportiv apoi am promovat la echipa mare.Apoi am ajuns la Arad, la Sibiu şi apoi la Contactoare, formaţia care a scos Buzăul din anonimat în anii 80", povesteşte Nicolae Tudor.

După retragerea din viaţa sportivă din anul 1994, Nicolae Tudor şi-a continuat cariera în rugby ca arbitru, retrăgându-se anul trecut, pentru limita de vârstă.

„N-am putut să renunţ la gazon şi din acest motiv m-am făcut arbitru. A fost o activitate interesantă în care am arbitrat meciuri tari fără prea multe bătăi de cap ca în fotbal. În rugby există o regulă ca jucătorii să nu comenteze deciziile arbitrilor, care sunt suvernani pe teren. Din nefericire am împlinit 50 de ani şi am fost nevoit să renunţ şi la arbitraj", mai spune veteranul Nicolae Tudor.

Pentru că pasiunea pentru rugby a rămas la fel de înflăcărată ca şi în anii tinereţii, Nicolae Tudor încearcă de mai bine de trei ani renaşterea acestui sport în localitatea unde a trăit cei mai frumoşi ani din activitat