Ce mă deranjează este că, de fapt, nu se doreşte deloc consultarea bucureşteanului în chestiuni care evident că îl privesc foarte tare. Bucureştiul are o legislaţie veche, nefuncţională. Oraşul a depăşit cu mult cadrele acestea. Ar fi necesar un dialog şi schiţată o viziune a Bucureştiului în secolul al XXI-lea.
Avem de-a face cu un bâlci inventat de vajnicii noştri aleşi de Bucureşti. Vor pentru prima jumătate a acestui an să ne potcovească neapărat cu un referendum. O tichie de mărgăritar sau o frecţie la un picior de lemn - cam aşa sună tărăşenia. Este exact ce lipsea acum oraşului nostru lovit grav de criză. Nu doar economico-financiară, dar şi de multe altele, drama socială, reprezentată de şomaj, de sărăcie - dar şi de starea deplorabilă a infrastructurii. Etc. Nu mai vreau să înşir aici adevăratele probleme ale oraşului. Se cunosc, dar sunt ignorate cu superbie acolo unde ar trebui să fie preocuparea esenţială. Clar, referendumul este o bazaconie fără legătură cu interesele reale ale bucureştenilor, dar conectată strâns cu jocurile politicianiste care vizează: 1 - banii, mulţi bani, buget şi fonduri europene, şi 2 - alegerile de anul viitor. Nu văd de ce ne-am duce în iunie să votăm. De ce să dăm un răspuns prin „da" sau „nu" la stufosul chestionar - lipsit de orice sens şi logică.
Ideea a apărut în tabăra opoziţiei liberal-social-democrate. Apoi a trecut pe la cabinetul lui Oprescu şi a fost îmbrăţişată. A fost însă respinsă de consilierii majorităţii PDL. Apoi, cineva le-o fi spus că nu dă bine această atitudine de „Gică contra" şi şi-au zis că e mai profitabil electoral să susţină ideea referendumului, dar să-l facă varză, să-l lipsească de substanţă. Un „da" care e „nu"! Tehnica a fost să-l lăbărţeze la şapte întrebări, care mai de care mai comică şi fantezistă. Dacă era ceva profesionist, ar fi invitat un expert în chestionare sau un socio