De-a lungul anilor, mai exact în ultimul deceniu, s-a constatat că arta nu mai prezintă interes, nici măcar pentru publicul avizat. Prea ocupaţi, prea obosiţi, prea agitaţi, mulţi oameni sunt mai atraşi de zona divertismentului, de manifestările facile, şi mai puţin de fenomenul artistic. Lipsa de instruire în domeniul atât de special al creaţiei plastice este vizibilă, de altfel. Galeriile de artă sunt spaţii în care intră mai mult artiştii, cei care îşi expun lucrările pe simeze, şi, din când în când, se mai rătăceşte câte un posibil cumpărător. În timp ce muzeele, în special la noi, fie nu prea ştiu să-şi cultive imaginea, fie nu prea sunt interesate în acest sens. Cert este că arta, în special arta clasicizată, continuă să fie apanajul artiştilor, specialiştilor şi - numai şi numai în scopul comercializării - al negustorilor şi investitorilor, în timp ce arta contemporană se "mulţumeşte" cu statutul de Cenuşăreasă. Casele de licitaţii din România reuşesc să existe graţie artei secolelor XIX şi XX. Cu unele excepţii, reprezentate de vârfurile artei contemporane din deceniile şase şi şapte, creaţia artistică din ultimii 25 de ani este într-o continuă aşteptare a posibililor cumpărători; dar şi vizitatori. Desigur, lumea se schimbă, iar gusturile rămân aceleaşi…
Pentru a veni în întâmpinarea tuturor preferinţelor, muzeele din România s-au "aliniat" unor proiecte europene care mizează pe efectul miraculos al vizitelor nocturne în instituţiile ce găzduiesc opere de artă. Dar, oare, se lasă publicul larg tras de mânecă, într-atât încât să se "înfrupte" cu adevărat din spectacolul marilor creaţii adăpostite în muzee, sau este, mai degrabă, ademenit de formula atipică de acroşare a publicului? Oricum, vizitele sunt gratuite.
De şapte ani, aproape 3.000 de muzee din Europa tot încearcă să-şi sensibilizeze publicul prin "Noaptea Muzeelor" - programată, anu
