- Comentariu - nr. 780 / 11 Mai, 2011 Imediat dupa 1990, "bisnitarii”, securistii si activistii de ieri, sau angajatii ai firmelor de comert exterior – deci, cei care au avut "osanza” asigurata, in perioada comunista – au prins, din nou, gustul banilor. Si ceea ce era de asteptat s-a intamplat: din randul acestora au aparut miliardarii care si-au burdusit conturile. Cum? Exploatand naivitatea si credulitatea glotei momite, pe fondul inexistentei unui pachet de Legi adecvat realitatilor economico-sociale in prefacere. Nu era insa pentru toti acestia nevoie de propteaua politica? Pai, era. Or, in punctul acesta al reciprocitatii de influente si pretentii, s-a intalnit politicianul cu omul de afaceri. "Eu iti pun la dispozitie sumele pentru campania electorala, iar tu imi asezi la picioare institutiile statului”, l-a imbiat ultimul, obisnuit sa negocieze orice. Si au batut palma. Consensul s-a statornicit profitabil, de unde si slabirea neincetata a statului. Afacerea mergand ca unsa, felii intregi din avutul poporului au intrat "legal” in buzunarele noilor stapani. Scandalurile, cate au fost, n-au trecut spre publicul larg, fiind ascunse cu grija in dosul usilor capitonate. Asa au procedat, alternativ, in decursul anilor, si cei de la Putere, si cei din Opozitie. De ce credeti oare, stimati cititori, ca, mai recent, in scandalurile stenogramelor ascultarilor telefonice, si unii, si altii tac chitic? Simplu. Intrucat cei de la Putere si din Opozitie se au la mana unii pe altii. Asa cum se au la mana si in cazul privatizarilor dubioase, ale fondurilor uriase cheltuite in campaniile electorale si in cate altele. Un analist politic sublinia, de curand, ca, in timp, politicianul s-a "emancipat”, voia sa aiba si bani, fiindca puterea politica nu-i satisfacea intru totul orgoliul in expansiune. Asa se explica transformarea formatiunilor politice in adevarate societati comer