Dacă tot a declarat sincer că nu ştie cine a marcat penalty-urile în finala de la Sevilla, că vrea să mute Steaua din Ghencea şi că nu vrea să mai audă deloc de generaţia ’86, Gigi Becali nu are nicio problemă să facă bani de pe urma trupei de atunci care l-a transformat din umilul cărăuş de iaurturi şi brânză pentru Hagi şi Co. în parlamentar european.

Da, Becali, clubul Steaua – cel care nu s-a deranjat în niciun fel să celebreze împlinirea a 25 de ani de la câştigarea Cupei Campionilor (lăsând pe mâna uneperistului Oprea) şi care i-a concediat pe rând, în bălţi de jigniri şi umilinţe, pe o bună parte din jucătorii acelor ani – au descoperit că totuşi la ceva-ceva sunt buni Majearu, Bumbescu şi Co. La rotunjit visteria prin intermediul produselor promoţionale dedicate acelui moment.

Colegii de la Gazeta Sporturilor semnalau zilele trecute că Steaua a pus în vânzare tricouri asemănătoare celor purtate de trupa lui Duckadam. Hei, dar lista e mult mai lungă.

Întâmplarea a făcut să dau zilele trecute printr-un astfel de shop, cel din magazinul Unirii, şi, în căutarea unui cadou pentru o rudă mi s-a oferit, surpriză! Pachetul promoţional Steaua 1986. Două beri, două sticle de cola, un cd cu înregistrarea finalei de la Sevilla şi un poster uriaş, genul ală pentru care în tinereţe, copii fiind, stelişti sau nestelişti, am fi dat toţi banii din puşculiţă pentru a-l avea lipit pe perete.

Primul care ar trebui să primească însă acest pachet promoţional ar fi Becali însuşi. Cineva din club trebuie să-i spună că nu Steaua de la brelocul său l-a făcut celebru, iubit şi hulit în acelaşi timp, ci, haideţi domnule Becali, nu poate fi mai greu decât Coelho, învăţăm împreună: Duckadam, Stîngaciu, Iovan, Belodedici, Bărbulescu, Bumbescu, Weissenbacher, Balint, Majearu, Boloni, Stoica, Bălan, Pistol, Petcu, Radu, Lăcătuş, Piţurcă, Ienei, Iordănescu.

Şi pe