Cumpărarea fericirii sau fericirea de a cumpăra?

Într-un studiu recent publicat în Journal of Consumer Psychology, trei cercetători americani (de la universităţile Harvard, British Columbia şi Virginia) încearcă să afle ce şi cum ar trebui să cumpărăm ca să fim mai fericiţi.

Concluzia? Banii cumpără „fericirea" pentru cine ştie cum să-i cheltuiască. Într-o lume în care dreptul de a fi fericit a devenit o obligaţie socială, după cum remarca Pascal Bruckner în Euforia perpetuă, fericirea, o stare de graţie, e confundată tot mai des cu satisfacţia consumatorului cuantificată în termeni de achiziţii mulţumitoare. De la basmul cu peş-tişorul de aur încoace, reţetele fericirii materiale fascinează şi indignează. Consumerismul e mai la modă ca etnobotanicele; vânzători de iluzii sunt la tot pasul. Căruciorul de supermarket în care copii şi cumpărături stau grămadă a ajuns o imagine obişnuită şi în România.

Iată concluziile studiului american (şi posibilele aplicaţii româneşti).

Cumpăraţi experienţe (de pildă, o călătorie în străinătate), nu lucruri. Participanţii la sondaje de opinie şi experimente au raportat că lucrurile pe care le-au făcut le-au adus mai multă fericire decât lucrurile pe care le posedă.

Implicit românilor li se confirmă îndelung-testata ipoteză că e ideal să ai experienţe (oricum n-ai bani de lucruri) şi să nu plăteşti. Vivat blatul!

Ajutaţi-i pe ceilalţi. Nu neapărat pentru că aţi fi bun la suflet. Faceţi-o pentru că vă veţi simţi bine. E o reacţie evolutivă care dă posibilitatea speciei umane să dezvolte reţele sociale complexe. Omul e singura specie care include membri neînrudiţi în reţele sociale. Aproape orice facem cu scopul de a ne îmbunătăţi relaţiile cu ceilalţi ne sporeşte fericirea, conchid autorii.

Cum şpaga intră la capitolul „îmbunătăţire a relaţiilor cu ceilalţi", pot spune că am