Festivalul a intrat, de joi, în regim de croazieră, altfel spus a început adevărata competiţie. Merită însă să ne amintim că acest festival este, în felul său şi un forum politic şi social. Arta cinematografică, sau cea de-a "şaptea artă" cum i se mai spune, a avut întotdeauna o vocaţie politică şi socială, a fost întotdeauna şi o oglindă a societăţii, nu numai o formă de divertisment.

Cineastul italian Bernardo Bertolucci, recompensat cu Palme d'Honneur la Festivalul de Film de la Cannes, a deschis miercuri seară cea de-a 64-a ediţie a evenimentului de pe Croazetă.

Şi tot miercuri seară a fost proiectat, în afara competiţiei oficiale, filmul lui Woody Allen intitulat "Miezul nopţii la Paris". Joi festivalul a intrat în regim de croazieră, altfel spus a început adevărata competiţie. Merită însă să ne amintim că acest festival este, în felul său şi un forum politic şi social.

Arta cinematografică, sau cea de-a "şaptea artă" cum i se mai spune, a avut întotdeauna o vocaţie politică şi socială, a fost întotdeauna şi o oglindă a societăţii, nu numai o formă de divertisment. Nu întâmplător ea a devenit, în mâna multor regimuri totalitare, un instrument de propagandă. Artiştii însă, regizorii şi scenariştii au reuşit uneori, chiar în condiţii de cenzură şi de presiune ideologică, să strecoare în filmele lor metafore critice şi atitudini contestatare.

În această logică se înscriu, de exemplu, regizorii iranieni, foarte des invitaţi şi chiar premiaţi la Cannes. Puterea de la Teheran denunţă, citez dintr-o depeşă a Agenţiei France Presse, faptul că "festivalul de la Cannes nu rămâne într-un cadru profesional şi artistic". Ministrul culturii din Iran deplânge "politizarea" festivalului şi faptul că organizatorii îi sprijină pe cineaştii iranieni din opoziţie.

Şi adevărul este exact acesta, festivalul de la Cannes îi sprijină pe regizorii ir