Cum orice elev de gimnaziu pasionat de psihologie ar putea să vă spună, atunci când anunţi public că vrei să te sinucizi, cel mai probabil te aştepţi şi îţi doreşti ca cineva să te împiedice să faci asta. Cum ar veni, ai nişte probleme atât de grave, încât doar printr-un gest extrem crezi că vei putea atrage atenţia asupra lor şi îi vei face şi pe ceilalţi să vrea să le remedieze. Iar când vine vorba de a face public un gest - ce mijloc mai bun decât Facebook? Lumea va afla imediat, va vorbi despre asta, eventual îşi va oferi ajutorul. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie.

În cazul britanicei Simone Black nu a mers. Niciunul dintre cei 1.082 de prieteni pe care îi avea pe Facebook nu a tresărit când aceasta a anunţat că urmează să se sinucidă. Unii chiar au luat-o peste picior.

În cazul româncei Andreea Ionescu lucrurile au stat altfel. Cei 181 de prieteni s-au sesizat, au anunţat rudele acesteia, au încercat şi se pare că au convins-o să se răzgândească.

Partea proastă este că şi după ce perioada mai grea o să treacă, Andreea Ionescu va rămâne în memoria celor 181 de prieteni drept femeia care a vrut să se sinucidă. Deoarece cazul a fost mediatizat, probabil că alte sute de utilizatori Facebook vor dori să o adauge pe Andreea pe lista lor de prieteni tocmai pentru gestul pe care l-a anunţat şi nu pentru că ar avea ceva în comun cu ea.

Iar dacă Andreea va încerca să uite de clipele grele prin care a trecut, îi va fi imposibil atâta timp cât va mai rămâne pe Facebook. Este de asemenea de aşteptat ca în urma gestului ei mediatizat să apară miştourile. Probabil că la ora aceasta reţeaua de socializare este plină de mesaje similare spuse în băşcălie.

Viitorul Andreei ar fi fost mult mai frumos dacă, în loc de Facebook, alegea varianta "face to face" pentru a spune ce o apasă tocmai celor direct interesaţi.

Cum orice elev de gimnaziu pasio