Profetul economic e o specie care nu va dispărea niciodată. Asta nu o face mai puţin jegoasă.

Oamenii vor să ştie “cît va fi cursul”. Am asistat anul trecut la o conferinţă foarte interesantă şi documentată despre istoria economică a Irlandei, ţinută de Bogdan Murgescu. Ce întrebare credeţi că a venit din sală după ce omul a terminat de expus? Da, acea întrebare: cum credeţi cum o să meargă dolarul sau euro? Întrebarea e atît de naturală pe cît de prostească.

Aşa că tentaţia de a le răspunde e foarte mare – e o “piaţă”. O pătură importantă dintre economişti fac însă chestia asta tot timpul. Prezic. Sînt foarte siguri de viitor. Nu am încredere în ei nici cînd au dreptate. Pentru că economiştii adevăraţi ştiu să-ţi explice prin ce-ai trecut. Un economist bun român trebuie să explice foarte bine ce s-a întîmplat în 2000, nu să se apuce de preziceri (de aia e bun Voinea, pentru că a scris texte de referinţă despre efectele cotei unice şi celelalte). O întreagă şcoală de economişti străluciţi, deveniţi superstaruri pe bună dreptate (Stiglitz, Krugman), nu fac altceva: dacă nu ai studii de specialitate tot poţi înţelege textele extraordinare ale lui Stiglitz despre blocajele patentelor din industria farmaceutică. Şi dacă ai înţeles asta, nu-ţi mai trebuie mame Omide ca să vezi ce se întîmplă acum în România.

Am scris despre o carte a lui Roubini, tradusă la noi, deşi m-a deranjat foarte tare autopromo-ul agresiv al tipului. Găsiţi recenzia aici. Dar acum apar motive şi mai solide să-l dispreţuiţi total:

Washington, 17 aprilie. Institutul Internaţional de Finanţe, un forum care reuneşte bănci, investitori, instituţii financiare şi monetare, este în sesiune. Pe coridoare, Nouriel Roubini, un economist american celebru pentru a fi prezis criza subprime – dar şi preşedinte al RGE Monitor, o companie care vinde (scump) “sfaturi” investitorilor – care