Îmi doresc o Românie în care să predomine parteneriatul, nu diktatul.
De la începutul săptămânii, „Adevărul" a lansat o campanie prin care oferă 10.000 de euro persoanei care va furniza cele mai bune argumente în favoarea ideii „O Capitală, un singur primar". Nu ştiu exact cine a luat decizia, în ce împrejurări şi cu atât mai mult dacă aceasta s-a bazat şi pe alte argumente decât iniţiativele unor oameni politici, întâmplător din partidul de guvernământ.
Nu cunosc să fi avut loc vreo dezbatere serioasă, cu edili, urbanişti, arhitecţi, artişti, organizaţii civice şi, bineînţeles, cetăţeni care iubesc acest oraş. O dezbatere la capătul căreia să se propună o soluţie sau mai multe şi care, eventual, să facă apoi obiectul unui referendum. Ştiu doar că ideea a venit de pe tărâmul luptei politice, iar asta mă face sceptic de la bun început.
Locuiesc de câteva luni într-un oraş, Bruxelles, care nu are primar general, ci doar 19 primari de comune, iar lucrurile nu par a merge deloc rău. Iată, aşadar, că pot exista şi alte forme de organizare... Acum însă, dacă tot e să facem o dezbatere aşa, la botul calului, aş spune că mie, unuia, nu-mi plac formulările de tip „Ein Volk, ein Reich, ein Führer". Apoi, măcar un lucru am învăţat în cei 20 de ani de când urmăresc îndeaproape viaţa politică de la noi: că în România, cu cât o putere depinde mai mult de un centru unic, cu atât e mai înclinată spre abuz. Comparaţi numai guvernările FSN, PDSR/PSD şi PDL cu celelalte, de coaliţie sau minoritare. Îmi doresc o Românie în care să predomine cultura parteneriatului, şi nu a diktatului, a dezbaterii, şi nu a decretului.
Sunt câteva întrebări la care, cred, ar fi trebuit să găsim răspuns înainte să dăm credit uneia dintre soluţii. Suntem noi siguri că în spatele plănuitului referendum nu stă, de fapt, o bătălie pentru resursele celei mai mari municipalităţi a R
