Peste 200 de câinii din adăpostul special amenajat pentru patrupede au fost omorâţi şi încărcaţi în saci, marţi noapte, la Botoșani. (Mai multe informații, aici).

În legătură cu această știre, am primit două articole, pro și contra, de la comentatori. Pandoras nu sprijină nici unul din cele două opinii. Le publicăm, însă, pentru a le propune dezbaterii. Cu atât mai mult cu cât subiectul, comentat în mai multe rânduri pe această platformă, suscită emoții și energii mai mari decât Codul Muncii sau Legea Pornografiei. Adrenalitera: Solicit guvernanţilor să mute urgent capitala la Botoşani

Moto:

„Covrigării sunt multe, e şi coadă,

(stau, deopotrivă, oamenii şi câinii)

dar n-am vazut, mă jur pe coaja pâinii,

măcar un câine c-un covrig în coadă.” (Ionuţ Popa)

Auzim de foarte multe ori sintagma drepturile animalelor ba, mai mult, ni se impune sau suntem sfătuiţi să le respectăm. La început am crezut că respectivii oameni glumesc sau au ceva probleme cu organul acela mai dezvoltat decât al animalelor. Însă, pe zi ce trece, observ cum această isterie grotescă ia amploare, cum ipocrizia şi lipsa de logică în legătură cu subiectul se manifestă nestingherite în media şi, mai ales, cum diverse persoane au de suferit din cauza acestei mentalităţi bolnave care pune animalul mai presus de om. Dar ce poate însemna aberaţia „drepturile animalelor”?

Drepturile omului versus drepturile animalelor

În primul rând trebuie să ne gândim ce înseamnă drepturile omului şi de unde vin ele. Sunt acestea drepturi naturale, cum sunt, de exemplu, dreptul de a te naşte, de a muri, de a suferi mutaţii genetice, de a te îmbolnăvi sau a te însănătoşi? Mi se va replica: bine dar astea nu sunt drepturi, sunt procese care se întâmplă în mod natural. De acord. Dar atunci, ce sunt drepturile? Drepturile sunt o convenţie apărută din necesitatea oamenilor