- Diverse - nr. 781 / 12 Mai, 2011 Daca ar fi sa descriem Paradisul pamantean dupa imaginea lasata de cei care s-au intors dintr-un paradis extraterestru, ar fi mai simplu decat o fotografie fantezista. Prietenii mei marocani, pentru care privatiunile si arsita desertului sunt ceva obisnuit, au ramas uimiti de imaginile satului meu natal, Gambutul transilvan. Peisajul fara pereche, verdele ireal al padurilor si pajistilor ce-l inconjoara, ca intr-o imbratisare prieteneasca, dau senzatia unui spatiu paradisiac. Pentru ei acesta este paradisul terestru si nici nu concep un altul, chiar daca ar fi sa-si inventeze propriul paradis efemer. Sub rezerva ca sunt mult mai multe locuri frumoase, in imediata proximitate a cititorilor mei, decat cele pe care eu le cunosc, nu pot sa nu remarc faptul ca acest sat se detaseaza prin faptul ca nu a fost "infectat” de bolile lumii moderne, ca mai pastreaza ceva din nealterata viata arhaica, in deplina intelegere si simbioza cu natura, ca mai are ceva din aura unei puritati ancestrale. E greu de descris, in putine cuvinte, acest "colt de Paradis”, cum pe drept cuvant l-a numit Mik Flood, un reputat om de cultura englez, care doreste sa-si cumpere o proprietate la Gambut. Nu ce si cum sau cate s-ar putea spune despre aceste locuri, ci mult mai importante sunt faptele oamenilor, ale comunitatii si rezultatele cuantificate in expresii palpabile, cum ar fi: renovarea Bisericii din sat, ridicarea Monumentului eroilor, a carei sfintire va fi pe 2 iunie a.c., Tabara de sculptura, Casa memoriala "Sever Suciu”, plantatia din proiectul "Tara nucului”, care sunt doar cateva din "ispravile” primarului Viorel Ludusan si ale celor din jurul lui, care se dedica unor idealuri inalte, mai presus de apartenete partinice sau de afinitati. E o dovada clara ca se poate si acolo unde multi nu credeau ca se mai poate face ceva. Ca lucrurile bune sa prind