Vechea Grădină Alei a fost contruită în 1833 şi este printre primele grădini publice din Muntenia. Încărcat de istorie, parcul Alei, aşa cum se numeşte astăzi, mai păstrează şi acum elemente din vechea structură şi continuă să fie refugiul tinerilor îndrăgostiţi, bătrânilor şi giurgiuvenilor de orice vârstă. Tot aici se află şi monumentul Armatei Franceze a Dunării, ridicat în 1919 după eliberarea oraşului de francezi.

Parcul Alei, una dintre primele grădini publice din zona Munteniei a fost creat din dispoziţia comitetului de înfrumuseţare a oraşului, care a funcţionat la Giurgiu în vremea Administraţiei Militare Rusă, fiind condus de colonelul Nilson.

Iniţial, parcul cu o vechime de aproape 200 de ani a fost format dintr-o alee, plantată cu flori şi pomi, o alee de promenadă şi prevăzută cu bănci.

Parcul s-a dezvoltat ulterior pe terenurile învecinate având statui şi chiar şi un chioşc, un loc special, unde fanfara susţinea concerte pentru giuriguveni.

„În marginea zonei înalte a existat un chioşc din lemn, vizibil în cărţile poştale de la începutul secolului XIX. Pe locul acestuia s-a început în acea perioadă construcţia unei clădiri de mari dimensiuni care urma să devină cazinoul oraşului”, povesteşte muzeograful Emil Păunescu.

VEZI AICI IMAGINI VECHI

Mărturii vii

Cazinoul n-a mai fost finalizat pentru că, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, construcţia a fost abandonată. În 1936, în zona parcului s-a inaugurat clădirea tribunalului, una dintre cele mai reprezentative edificii ale oraşului, ce devine mai târziu sediu al prefecturii. Edilii oraşului au luat mai târziu măsura demolării construcţiei, iar pe acelaşi amplasament s-a construit clădirea actualului local pe care-l găzduieşte parcul. Din vechiul parc se mai păstrează astăzi scara din piatră care duce la monumentul Armatei Franceze a Dunării, ridicat în