La nivel european, înlocuirea facturilor clasice cu cele în format electronic e doar o chestiune de timp. România va fi până la urmă obligată să ia aceleaşi măsuri, chiar dacă în ţara noastră e-factura este mai degrabă o ciudăţenie.

Utilizată încă de la începutul anilor 2000 în ţările dezvoltate ale Europei (la scară largă din 2007-2008), factura electronică este, deocamdată, în România o mare necunoscută, deşi, teoretic, ar fi putut fi utilizată încă din 2007, o dată cu apariţia legii aferente. O singură bancă a emis însă până acum astfel de facturi şi a făcut-o abia anul trecut, mai ales pentru companii mari, cu origini în alte ţări. Cu toate acestea, firmele româneşti vor fi până la urmă nevoite să folosească acest tip de serviciu în contextul în care, într-un interval mediu de timp, organismele UE ar putea impune e-factura ca unică formă de facturare. Chiar dacă nu se va întâmpla astfel, companiile locale ar avea un dezavantaj major faţă de firmele din alte ţări în condiţiile în care e-facturile vor fi utilizate pe scară largă în Europa. Pe lângă avantajele directe şi imediate legate de economia de timp şi bani, privite într-un sistem integrat, facturile electronice aduc un avantaj concurenţial prin fluidizarea plăţilor între companiile din spaţiul UE, indiferent de ţara de origine.

Cum trimiţi Fiscul la plimbare

BCR, de anul trecut, şi Bancpost, de săptămâna aceasta, sunt cele două bănci locale care, în colaborare cu Transfond, oferă clienţilor posibilitatea de a emite sau încasa facturi în format exclusiv electronic. Băncile emit, arhivează şi transmit destinatarului documentele, eliminând integral formatul clasic, pe hârtie. Potrivit reprezentanţilor BCR şi Bancpost, e-facturile au valoare de document justificativ. Unul dintre avantajele facturilor electronice îl evidenţiază Luminiţa Ristea, managing partner al Nexia.

„În co