Scenariul Europei răsăritene, unde în 1989 regimurile comuniste au căzut unul după altul într-un timp record, nu se repetă în această parte a lumii. Este cât se poate de evident acum faptul că "primăvara arabă" se dovedeşte a fi capricioasă. În Tunisia şi în Maroc schimbările au fost radicale deşi încep acum perioadele de tranziţie care sunt, cum bine ştim, lungi şi confuze. În Libia, Siria şi Yemen, însă, dezgheţul nu s-a produs, dictatorii rezistă şi în fiecare zi mor oameni pe baricadele idealurilor de libertate.

Situaţia devine extrem de tensionată înYemen, o altă ţară arabă în care puterea îi reprimă în mod violent pe manifestanţi.

Astăzi, Parisul condamna recurgerea excesivă la forţă în Yemen, unde în ultimele 24 de ore forţele preşedintelui Ali Abdallah Saleh au ucis cel puţin 16 manifestanţi. Ca şi în celelalte ţări arabe, opoziţia din Yemen cere ajutorul comunităţii internaţionale pentru a scăpa de un preşedinte care se menţine la putere de 33 de ani. Apelul opoziţiei este adresat ţărilor din Golful Persic, Ligii Arabe, precum şi Statelor Unite ale Americii şi Uniunii Europene.

Ţările din Golf au încercat să medieze în contextul acestui conflict dintre clanul preşedintelui şi opoziţie, a fost avansat şi un scenariu de transferare paţnică a puterii, dar preşedintele yemenit refuză să-l semneze. Ca să înţelegem de ce Yemenul reprezintă o zonă geografică sensibilă este suficient să privim pe harta lumii, Yemenul este situat în sudul peninsulei arabice, în zona atât de strategică a strâmtorii Aden care separă Marea Roşie de Golful Aden. De cealaltă parte a golfului se află o ţară fără stat unde domneşte haosul, este vorba de Somalia.

Iată de ce comunităţii internaţionale îi este frică de o eventuală destabilizare totală a statului Yemen sau de izbucnirea unui război civil. Din ianuarie, când au început mişcările de protest în aceast