Când zbori cu avionul deasupra terenurilor din jurul Capitalei, luciul lacurilor şi bălţilor poate fi uşor confundat cu solariile de legume şi zarzavat. Aici se află grădina care furnizează o bună parte din alimentele ce ajung pe mesele bucureştenilor.

Asemenea marinarilor, bărbaţii întind ca pe vele celofanele peste scheletele de lemn sau de oţel ale solariilor. Vântul flutură zgomotos plasticul transparent, făcând să apară mici valuri acolo unde n-a fost bine întins. Lucrătorii se opintesc din nou în funii şi trag iar de celofan, până-l fac neted de zici că-i geam. Înăuntru, femeile culeg buruienile din jurul răsadurilor sau mută lăstarii firavi din ghivece în sol. E marea pregătire pentru noul sezon de rod.

În total, doar în Ilfov sunt între 700 şi 1.000 de hectare de solarii, conform lui Marinel Ivanof, directorul Camerei Agricole Ilfov. Acestora li se adaugă o parte din sutele de hectare de solarii din judeţele limitrofe: Prahova, Giurgiu, Dâmboviţa, Ialomiţa şi alte peste 1.000 de hectare de legume şi zarzavaturi cultivate în câmp.

Din păcate majoritatea bazinelor legumicole s-au contractat după 1989, suprafaţa ocupată de sere scăzând cu 55% de la 1445 ha la 600 ha. Din acest motiv România depinde de importurile de legume, care provin în special din Turcia, Siria, Iordania, Grecia şi Spania. În 2010 cantitatea de legume recoltate în România a fost cu 20% mai mică decât în 2009, iar importurile au crescut în aceeaşi perioadă cu 17%. Singurul institut de cercetare în domeniul legumiculturii e pe ducă, iar majoritatea agricultorilor care au solarii aplică tehnologii care în Turcia erau folosite în anii '70. Mulţi legumicultori români acum descoperiră irigarea prin picurare, au încă solarii cu schelet din bârne de lemn şi îşi încălzesc iarna răsadurile cu bălegar. În ce priveşte structurile asociative tip cooperativă, singurele care asigu