Doctrina este buletinul de identitate al oricarui partid, iar o formatiune fara ideologie poate fi orice - cardasie, gloata, gasca, clica, grup clientelar -, dar nu entitate politica apta sa gestioneze treburi de stat.
Dupa debarcarea lui Petre Roman, acum 10 ani, s-a petrecut un fenomen atipic: PD nu s-a mai concentrat asupra identitatii sale ideologice, ci s-a facut vataf pe scena politica, iar capeteniile au atacat tot ce le statea in cale.
Ce s-a intamplat cu fosta doctrina democrata?
Pentru a iesi in evidenta si a castiga rapid notorietate, si-au incropit un discurs arogant-sfidelnic, destructor, plin de patima si batjocura la adresa competitorilor si a adversarilor.
Incet-incet, injuriile, etichetele, poreclele, supranumele au inlocuit dialogul politic cu sfada mereie, amenintari si slogane de peluza: ai nostri tari ca brazii, ai lor ca zoaie pe geam.
Nemultumiti de traseul pe care se inscrisesera liberalii, incremeniti cica in proiect, dnii Valeriu Stoica, Teodor Stolojan & co s-au gandit sa fructifice impetuozitatea, forta de persuasiune a unor lideri ca Traian Basescu, Radu Berceanu etc. Desi jurasera credinta vesnica PNL, au dezertat dupa pierderea intaietatii si a functiilor, cedand avansurilor prezidentiale.
In plus, au rupt o felie importanta din partid spre a i-o face cadou d-lui Basescu, incercand sa implanteze liberalismul noii formatiuni, botezate PD-L. Coagularea dreptei insa nu le-a reusit.
Maniera "catch all" (inhata tot) a fost sesizata de grupul Tariceanu care n-a vrut sa renunte la identitatea, la istoria PNL si sa se topeasca intr-un megapartid prezidential. De aceea, fostul prim ministru a renuntat sine die la colaborarea cu tovarasii de guvernare, jucatori la doua capete.
Interesul electoral poarta fesul doctrinar
Ratarea ideologica a no
