Am împrumutat titlul articolului de astăzi de la fascinanta lucrare a lui Tor Norretranders, nu doar pentru frumuseţea şi precizia sintagmei. Textul autorului danez nu are nimic de a face cu politica. Spune însă lucruri esenţiale despre cum funcţionează oamenii şi teoriile lor despre "realitate", ca maşinării de autoiluzionare. Fără intenţia autorului, prin aceasta, spune lucruri esenţiale despre politică, domeniul de care depind atît de multe aspecte ale vieţii noastre, fără să băgăm de seamă şi, de cele mai multe ori, fără să ne plîngem de consecinţe, decît în condiţii extreme, ori, în cazul românilor, hiper-extreme!

Ma uit la tărăboiul mediatic şi la vînzoleala dătătorilor cu părerea. Toţi vor să ne explice evenimentul politic care nu există: congresul PDL. Nu-mi vine să cred, dar evidenţa este evidenţă! Lumea se agită să creeze şi să întreţină iluzia că ceva esenţial, hotărîtor, urmează să se întîmple, ceva care să schimbe, să aducă soluţii, să îndrepte lucrurile în altă direcţie decît cea greşită în care covîrşitoarea majoritate a cetăţenilor României crede că se îndreaptă deja.

Mărimile partidului, cei care ges-tionează guvernarea ţării, implicaţi direct în lupta internă pentru putere sunt, poate, singurii îndreptăţiţi la această iluzie. Pentru ei este un moment de care depinde, în fond, stabilirea distanţei pînă la carnea zemoasă de pe ciolanul guvernării. Dacă sunt cu facţiunea cîştigătoare, dis-tanţa va fi mică... mică, mică, pentru că osul este chiar sub nas, bine ţinut de maxilarele încleştate! Dacă nu, atunci accesul va fi limitat doar la ciozvîrtele şi oscioarele aruncate după ospăţ de mahării de la centru, ori de la judeţ, căţeilor de curte!

De unde vine şi pe ce se întemeiază convingerea că această întîmplare ar putea fi un eveniment politic? Spre surpriza mea, trebuie să constat că sursa principală pare să fie memoria. Memoria vremur