Ce trebuie să faci ca să te poţi socoti un ins cultivat? Care sunt domeniile lumii culturii ce dau un substanţial spor de prestigiu dacă sunt frecventate? Cine trebuie să te înveţe ce să citeşti, ce filme să vezi, ce muzee să frecventezi şi, în general, ce merită să cunoşti mai bine ca toată lumea ca să te desprinzi de masa indiferenţilor şi a semidocţilor?
Un editor occidental a înţeles că, în rândul categoriilor şcolite, există o nevoie presantă de definiri cantitative nu numai CE, ci şi CÂT. Şi astfel s-a născut cartea care spune CÂT. După ce s-a tipărit prima, s-a declanşat fenomenul, iar titlurile de genul „1.000 de filme de văzut într-o viaţă”, „10 mari muzee ce trebuie neapărat vizitate”, „99 de cascade celebre pentru pasionaţii aventurii”, „33 de capitale care te aşteaptă să le colinzi” şi altele asemenea au inundat târgurile şi librăriile.
Stabilirea cantităţii nu interesează în chip ferm criteriul calităţii, ci mistica cifrelor. Titlurile trebuie să conţină porţia abordabilă, sub magia unor cifre care au stabilizat în conştiinţa umanităţii nişte măsuri majore: 3-10-33-99-101-999-101. Un tom care s-ar chema „267 de capodopere ale picturii care îl definesc pe intelectualul rafinat” ar intriga şi l-ar ţine pe amatorul de drumuri drepte şi sigure spre performanţa culturală la distanţă. Logica lui se motivează: cu numai 266 de capodopere studiate eşti incomplet, iar dacă memorezi 268, înseamnă că munceşti mai mult şi fără un folos real.
Există porţii şi delimintări mai mici la fel de convingătoare prin depozitele lor de înţeles, dar în alte domenii: „7 trepte ale înţelepciunii”, „6 zile care au dat peste cap istoria”, „66 de aforisme zen” şi aşa mai departe. Din oricare cifră poţi să creezi un titlu şocant, dacă o însoţeşti cu o trimitere faimoasă la ceva mare. Un titlu precum „Cele 14.569 de zile de agonie ale imperiului hitit” atrage aten
