Noua reglementare se referă doar la firmele care angajează lucrători cu ziua, nu şi la persoane fizice. Autorităţile consideră că ţăranii „se ajută între ei“ atunci când îşi lucrează pământul împreună cu vecinii sau cu rudele.

Legea zilierilor, care se aplică de la începutul acestei luni, e primul cadru legal pentru cei care-şi câştigă traiul din munca necalificată pe care o prestează sporadic pentru diverşi beneficiari. Legea fixează la o zi durata minimă a activităţilor ocazionale. Chiar dacă o persoană munceşte două ore, va fi plătită pentru opt ore de muncă. Suma poate oscila între minimum doi lei şi maximum zece lei brut, pe oră. Programul de muncă nu poate fi mai mare de 12 ore pe zi, în cazul adulţilor, şi de şase ore pentru minori.

Potrivit legii, angajatorul este obligat să deţină un registru în care zilierii semnează atunci când vin la muncă, dar şi când primesc banii. Pentru aceste activităţi, angajatorul este cel care plăteşte impozitul: 16% din veniturile zilierului, în luna următoare derulării activităţii. De asemenea, tot firma trebuie să depună semestrial, la inspectoratele teritoriale de muncă, situaţia cu numărul de zilieri pe care i-a folosit. Un beneficiar nu poate folosi un zilier o perioadă mai mare de 90 de zile cumulate, într-un an calendaristic. Legea precizează şi domeniile în care se poate folosi activitatea ocazională: agricultură, zootehnie, activităţi de curăţenie şi întreţinere, spectacole, producţii cinematografice, publicitate.

Confederaţiile sindicale s-au împotrivit acestei legi, întrucât ea ar crea o „discriminare economică între zilieri şi angajaţii cu contract individual de muncă". Pe scurt, zilierii ar fi dezavantajaţi de prevederea privind remuneraţia minimă de 2 lei brut pe oră, sensibil mai mică decât salariul minim tarifar de 3,94 de lei pe oră, care se acordă persoanelor necalificate care benefi