Dragi prieteni, mi-a venit o idee: daca tot traim in civilizatia imaginii, ce-ar fi ca de acum inainte sa va trimit scrisori video? Stiti ce se intampla? Cannes-ul devenit devorator. Nu iti lasa timp sa faci tot ce vrei sa faci. (Mancatul nu se mai pune.). Iar in acest an, s-ar parea ca filmele bune sunt si multe.
HotNews.ro te tine la curent cu Festivalul de la Cannes. Citeste zilnic corespondentele Iuliei Blaga. Click pe poza pentru fotogalerie
Chestia cu devoratul cred ca vine de la foame. Am reusit sa gasesc loc dimineata la „We Need to Talk About Kevin”, al doilea lungmetraj al lui Lynn Ramsey si singurul film britanic din competitie. Filmul va avea si un loc in palmares, ma arunc sa spun.
"So, do you think it's nature or nurture?”, o va intreba o jurnalista indoneziana pe regizoare la conferinta de presa de dupa. „Nu va suparati, mi-ar placea sa nu raspund la acest gen de intrebari”, raspunde aceasta.
Dar filmul e greu de digerat pentru ca e un fel de „Elephant” spus din unghiul mamei fiului care ajunge sa-si ucida colegii la scoala. E la fel de violent ca filmul lui Gus Van Sant care a luat in 2003 Palme d’Or-ul, si la fel de atent sa creeze aceasta duritate cu instrumente psihologice.
Nu vedem macelul din liceu, dar urmarim ura copilului care creste odata cu el. Ura fata de mama care nu l-a dorit si care l-a crescut intr-o violenta mocnita.
Am reusit sa ii fac o poza tanarului care il interpreteaza pe acest fiu la varsta cand ajunge sa-si manifeste plenar violenta. Il cheama Ezra Miller si ai spune ca pare dintr-un film de Gus Van Sant daca nu ar avea o sclipire prea demonica in ochi mai tot filmul.
Pe Tilda Swinton, care o joaca pe mama, nu am reusit sa o prind decat intr-o poza miscata. Dar ar merge si asa pentru ca filmul se joaca cu imaginile flou. Primul lucru care te tine cu gura cascat
