1. În urmă cu trei săptămâni o știre ne anunța că judecătoarea Turcu a fost achitată de acuzația că ar fi condus un autoturism cu alcoolemie peste limita legală. La data respectivă, în 2007, dna judecător Turcu fusese actorul principal al jurnalelor tv, imaginile fiind grăitoare. După patru ani, dna Turcu este achitată; procurorii recunosc că nu pot proba nivelul de alcool datorită modului neregulamentar în care fusese recoltată și sigilată proba de sânge. Codul penal definește ca infracțiune doar conducerea cu o alcoolemie peste o anumită limită, fără proba depășirii limitei nu avem infracțiunea, de unde și decizia instanței. Mă îndoiesc că publicul larg știe aceste detalii sau poate să le înțeleagă relevanța. În schimb, oamenii se întreabă, pe bună dreptate, de altfel, ce s-ar fi întâmplat cu ei dacă ar fi făcut aceleași lucruri. Mai mult, de vreme ce dna Turcu nu fusese sancționată de CSM în 2007, iar cererea de pensionare fusese blocată de președinte, ea revine pe postul de judecător, și primește salariile cuvenite din 2007.
2. Hotnews scrie despre un proces în care e acuzat S. Ghiță, managerul de la Realitatea TV. După o achitare în 2004, recursul se judecă de 5 ani de zile, s-au dat 37 de termene și 28 de amânări. Un exemplu de justiție pe lună, despre care am tot scris. De fapt, în acest caz realitatea justiției noastre a bătut categoric ironia mea. Din relatarea ultimului termen aflăm că unul din inculpați, dna Stela Ștefan, a absentat de la proces… patru ani. La acest termen s-a prezentat, a fost legitimată – bine că n-au uitat-o cu totul – și și-a cerut scuze. După care a solicitat o amânare ca să-și angajeze avocat. A primit-o. E aici una din situațiile în care constați uimit că există totuși o graniță între extreme, între chutzpah (tupeu care te lasă fără replică) și bună-credință. Pe undeva, spre deosebire de alte cazuri, e posibil ca motivul p
