O cititoare se întâlneşte cu scriitorul preferat într-un compartiment de tren. Acest banal „incident" stă la baza unor serii de monologuri interioare, pentru fiecare dintre personajele celui mai recent spectacol al Teatrului Nottara, „Omul hazardului". După o excelentă montare la Bulandra cu „Artă" şi una nefericită la Comedie cu „Doamne, ce măcel!" , o nouă piesă a autoarei franceze Yasmina Reza face obiectul unei montări a acestei stagiuni teatrale bucureştene. Noul spectacol al Teatrului Nottara aduce din nou în prim-plan cuplul Emil Hossu - Catrinel Dumitrescu, într-o montare foarte dificilă din punct de vedere actoricesc şi tehnic. Însă pe cât de interesantă e propunerea regizoral-scenografică, pe atât de neinteresantă se dovedeşte a fi piesa în sine, care aduce mai degrabă cu o suită de eseuri fără un subiect precis.

Scrisă în 1995, piesa franţuzoaicei e povestea întâlnirii întâmplătoare într-un compartiment de tren dintre un scriitor faimos şi o admiratoare a sa. Subiectul în sine nu e foarte ofertant. Chiar autoarea îl ridiculizează în propriul text. Nu avem de-a face cu efuziuni sentimentale, nici cu emoţii exacerbate, ci cu un comportament calm, distant. Cei doi sunt oameni maturi, intelectuali, iar întâlnirea nu seamănă deloc cu întâlnirea unei puştoiace cu „rock-starul" preferat. Ba dimpotrivă, în joc intră tot felul de reţineri şi timidităţi mature, iar „întâlnirea"propriu-zisă - adică începerea unei discuţii, oricât de banală, nu are loc decât foarte târziu.

Pe mai tot parcursul spectacolului, cele două personaje nu vorbesc unul cu celălalt, piesa fiind compusă, în mare parte, dintr-o suită de monologuri interioare. Emoţionată că este faţă în faţă cu marele scriitor, ea îşi face tot felul de planuri despre modul în care ar putea să îl abordeze. E, de altfel, un bun prilej de a-şi aduce aminte întâmplări şi controverse