De curând, repertoriul Teatrului Foarte Mic s-a îmbogăţit cu „Zero decibeli" un spectacol fonic cu tematică socială ce atinge un subiect sensibil felul în care sunt percepuţi surdo-muţii în România. Regia îi aparţine tinerei Ioana Păun, care semnează şi textul alături de Mona Bozdog. Ioana Păun este absolventă a UNATC-ului, secţia Regie-Teatru, şi a Masterului de Performance Art la Goldsmiths College din Londra. O dată cu „Zero decibeli" se află la a doua montare la Teatrul Foarte Mic, după „Interzis sub 18 ani", un alt spectacol cu problematică socială. Din distribuţie fac parte actorii Mihaela Rădescu, Claudia Prec, Alexandru Potocean, Ştefan Lupu, Paul Dunca şi Sever Bârzan.
Am stat de vorbă pe larg cu Ioana Păun despre noul său spectacol, dar şi despre proiectele în care este implicată. Deşi ocupată cu repetiţiile, actriţa Mihaela Rădescu ne-a acordat un scurt interviu în care ne-a vorbit despre necesitatea pieselor cu tematică socială.
De ce ai vrut să abordezi în piesa „Zero decibeli" problema surdo-muţilor în România?
Ioana Păun: În urmă cu doi ani am început să facem o documentare împreună cu tangaProject pentru un proiect de cercetare urbană a Bucureştiului în care am vrut să vedem cum este perceput oraşul din punct de vedere al sunetului, în special de către oamenii care nu aud. Am vrut să vedem cum este percepută agresivitatea sonoră de noi, cei care auzim şi de oamenii care nu aud. Apoi, cu Mona Bozdog, am intrat puţin mai profund în subiectul dizabilităţii, pentru că ne interesa nu numai perspectiva lor, ci şi modul în care sistemele publice româneşti îi ajută sau nu, dacă au servicii pentru ei, dacă îi integrează în universităţi ş.a.m.d.
Ne-am documentat în Cluj, la Liceul pentru Deficienţi de Auz, unde am vorbit cu profesori, instructori, pentru că am vrut să văd cum lucrează. Ne-am întâlnit cu o femeie, a că
