Orice manuscris are nevoie să fie atins, cercetat, descifrat pentru a-şi arăta adevărata valoare. Ovidiu Mihăilescu este acel „manuscris”, care, descifrat, se dezvăluie celor din jur ca fiind şi poet, şi cantautor, şi realizator al unei emisiuni radio extrem de îndrăgită, şi profesor de chitară pentru mulţi copii nerăbdători să se joace cu corzile şi cu notele muzicale. Peste toate acestea, soţ, tată, frate, fiu şi mai ales prieten. Nu e uşor, dar se bucură când rănile din sufletele multora primesc cuvintele şi cântecele lui ca balsam. Bucuria e cu atât mai mare cu cât vindecarea vine repede. Ovidiu Mihăilescu şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.
„Trece timpul cu viteza fulgerului, nu-ţi dai seama când e Crăciunul şi când e Paştele. Să zicem că am făcut câte ceva în anul care a trecut, în sensul că prin voia lui Dumnezeu şi cu ajutorul prietenilor am reuşit să mai scot o carte «pe hârtie». Aici trebuie să le mulţumesc lui Sorin Poclitaru şi Clarei Mărgineanu, care au pus şi suflet şi alte părţi importante ca să se întâmple asta. Acum lucrez la un album, altfel decât cele dinainte. Am avut foarte multe concerte. A fost un an în care m-am ocupat şi de clubul Watt, unde am avut parte de multe seri frumoase, care mi-au mers la inimă. Mai descopăr oameni frumoşi, mulţi, şi mă bucură acest lucru, pentru că uneori avem impresia că trăim singuri şi că nu găsim oglinzi suficiente în care să ne reflectăm. Pare că lucrurile se însănătoşesc în jurul nostru din acest punct de vedere. Fiecare îşi caută un drum. Găsesc motive să zâmbesc, pentru că totdeauna mi-a plăcut să merg pe partea însorită a străzii, nu pe cea întunecată.
Merg la concerte şi descopăr oameni care încet îmi devin prieteni. Dacă m-aş întâlni cu mine tânăr pe stradă, faţă în faţă, mi-aş spune să nu uit ce frumoasă e această perioadă, pentru că
