Dacă n-ai cunoaşte PDL, ai spune că partidul se pregăteşte de un eveniment crucial, cu două posibile rezultate extreme: pieirea sau renaşterea. De fapt, Convenţia Naţională din 14 şi 15 mai este un congres ca oricare altul, cu miză mare pentru partid şi mică pentru public.
Rezultatul competiţiei dintre Emil Boc şi Vasile Blaga (Toader Paleologu contează doar ca anecdotă) înseamnă enorm pentru combatanţi şi infim pentru electorat. Indiferent de câştigătorul alegerilor pentru şefia PDL, partidul pare că şi-a epuizat resursele şi că nu va mai fi capabil să se regenereze, după cea mai impopulară guvernare postdecembristă, scandalurile de corupţie şi atacul organizat al televiziunilor. Dacă Emil Boc va fi reales, imaginea sa măcinată de anii de guvernare se va lipi definitiv de cea a partidului. Lipsit de charismă, Vasile Blaga va putea cel mult să oprească declinul PDL, dar nu va avea forţa electorală să-l readucă la guvernare.
Nici lista pretendenţilor la restul funcţiilor de conducere nu dă prea multe speranţe: de la Roberta Anastase la Cezar Preda sau de la Elena Udrea la Sorin Frunzăverde, locurile în Biroul Permanent Naţional vor fi majoritar completate cu oameni compromişi de efectele guvernării sau de corupţie.
Există, totuşi, un om pentru care congresul PDL este un test important: Traian Băsescu. După un mai vechi slogan de campanie, preşedintele pune totul pe-o singură carte – valetul Boc, omul „loial” care să se conformeze planului de a se retrage onorific la partid şi de a lăsa locul unui tehnocrat la Palatul Victoria. Un joc riscant, cu probabilitate mare de a pulveriza PDL, aşa cum s-a întâmplat în 2000 cu experimentul Mugur Isărescu – PNŢCD. Contextul de acum nu diferă prea mult de acel de atunci: aceeaşi criză economică prelungită, aceeaşi lipsă de credibilitate a celor de la putere, aceleaşi scandaluri politice interne, chiar dacă purt
