Sub titlul Über Deutschland (Despre Germania), editura germană Suhrkamp a editat în această primăvară, cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la naşterea lui Emil Cioran, o selecţie din articolele sale apărute în presa românească în perioada 1931-1937. După cum se ştie, între 1933 şi 1935, Cioran s-a aflat la studii în Germania (Berlin, München şi Dresda), unde a căpătat o admiraţie nelimitată pentru Hitler şi pentru ceea ce el numea „revoluţia nazistă“. Opera lui Cioran este acum aproape în totalitate tradusă în germană, lipsind doar cîteva scrieri din tinereţe în limba română. Volumul de faţă, tradus şi editat de Ferdinand Leopold, reuneşte 25 dintre cele peste 140 de articole scrise de Cioran în perioada respectivă. El a stîrnit numeroase reacţii în presa germană, fiind comentat în aproape toate cotidienele şi revistele importante, însă fără a se înregistra o schimbare de perspectivă în receptarea cioraniană. În prestigiosul săptămînal Die Zeit, de pildă, Adam Soboczynski este de părere că publicistica lui Cioran este mai degrabă de interes filologic decît destinată publicului larg, şi explică nihilismul de mai tîrziu al filozofului român ca o reacţie de (re)negare tocmai a elanurilor sale vitaliste din anii ’30: „nimic nu a negat Cioran mai tîrziu cu mai multă ardoare decît viaţa, care fusese înainte categoria principală a gîndirii lui“. Opoziţia dintre aceste două faze din creaţia cioraniană îi apare lui Soboczynski cu atît mai puternică cu cît Cioran va refuza mai tîrziu orice ideologie, orice credinţă sau gest de încredere în capacitatea umană de progres. Într-un articol apărut în numărul din 8 aprilie 2011 al cotidianului Frankfurter Rundschau, Ştefana Sabin vede dacă nu o continuitate, măcar o legătură strînsă între prima parte a creaţiei lui în limba română şi volumele de mai tîrziu, afirmînd că tînărul Cioran încerca să se salveze de pesimism prin