„Întîlnirile Teatrale Varşoviene“ ar fi trebuit să ajungă anul trecut la ediţia, mai mult sau mai puţin jubiliară, în orice caz rotundă, a 30-a. Cel mai mare showcase de spectacole poloneze, al cărui responsabil artistic este Maciej Nowak, directorul Institutului de Teatru (coorganizator, împreună cu Institutul „Adam Mickiewicz“), are loc, în mod tradiţional, la începutul lunii aprilie. Iar pe 10 aprilie 2010, cu o zi înainte de debutul „Întîlnirilor...“, avionul preşedintelui Republicii Polone, în drum spre Katyn, s-a prăbuşit la Smolensk. Deşi festivalul ar fi putut continua după scurta perioadă de doliu naţional, Maciej Nowak a preferat să anuleze/să amîne cu un an acea ediţie a 30-a. De două ori în lunga sa istorie, a tăcut teatrul polonez – iar Nowak îşi explică decizia de a anula „Întîlnirile Teatrale“ făcînd apel (şi) la aceste precedente: o dată în timpul ocupaţiei naziste, cînd Asociaţia Poloneză a Artiştilor de Teatru din ilegalitate a cerut ca nici un actor să nu mai joace (deşi astfel îşi pierdeau sursele de venit), şi pe durata Legii Marţiale, cînd actorii au boicotat televiziunea. Criticat de presă pentru a nu fi luptat în numele artei, probabil că Nowak a fost unul dintre puţinii care au anticipat amploarea traumei produse de dispariţia nu doar a cuplului prezidenţial, ci şi a cîtorva zeci de personalităţi de care era legat prezentul şi trecutul recent al ţării. Intrarea în Teatr Polski, unde ar fi trebuit să aibă loc deschiderea showcase-ului, a fost în scurt timp blocată de florile aduse în memoria uneia dintre victimele de la Smolensk, actor al acelui teatru. Ediţia din 2011 a avut, prin urmare, o numerotare dublă: 30/31. O parte din programarea din urmă cu un an a fost păstrată – nu şi Tramvai/ Un tramvai numit dorinţă, în regia lui Krzysztof Warlikowski, de la Théâtre de l’Odéon din Paris, spectacolul care ar fi trebuit să se joace la Teatr