Romanul acesta, despre care ne ocupăm atât de târziu în cadrul rubricii noastre, reprezintă capodopera istorică a lui Ken Follet*). A fost tradus în 30 de alte limbi, vândut în aproape 20 de milioane de exemplare până în decembrie 2010 şi adaptat pentru televiziune într-un serial de opt episoade, care a ajuns revelaţia anului 2010, cu mari actori în distribuţie - Tony Curran, Alison Pill, Donald Sutherland, Matthew Macfadyen şi mulţi alţii. Serialul a obţinut trei nominalizări la Globurile de Aur.

E o poveste complicată care se desfăşoară în Anglia secolului al XII-lea, într-o perioadă cunoscută în istorie ca dominată de război civil şi anarhie, când se dădeau bătălii pentru tronul Angliei şi, în paralel, se construiau marile catedrale, pe care le admirăm şi astăzi. Catedrala Kingsbridge, la a cărei construcţie asistăm în acest roman, este prima catedrală gotică din Anglia şi faimoasă pentru frumuseţea ei. După moartea regelui Henric I a urmat o perioadă de mari frământări pentru preluarea puterii. Romanul e stufos, enorm, peste 1.000 de pagini, cu foarte multe personaje, toate incredibil de verosimile, în creuzetul de intrigi brutale ale Angliei medievale, cu iubire, ură, trădare, speranţă şi loialitate. Şi acoperă o perioadă de o jumătate de secol.

Contextul istoric este definit de o tragedie de proporţii, comparabilă, s-a spus, cu scufundarea Titanicului: nava care îl avea la bord pe unicul fiu legitim şi viitor moştenitor al tronului Angliei, se scufundă în Canalul Mânecii. După moartea regelui Henric I a urmat o perioadă de mari frământări pentru preluarea puterii. Regele mai avea alţi treizeci de copii, dar toţi erau bastarzi. Şi o fiică. Dar era, de asemenea, o epocă în care bărbaţii nu acceptau urcarea pe tron a unei femei. De aceea, principalii pretendenţi la tron sunt Stephen, nepotul regelui, şi Maud, fiica rege