- Social - nr. 782 / 13 Mai, 2011 Puncte de vedere Inca de la inceputurile ei, presa romaneasca s-a facut cunoscuta, remarcata prin condeiul lui Gheorghe Asachi, Ion Heliade Radulescu, Mihai Eminescu, Simion Barnutiu, Timotei Cipariu, Anton Bacalbasa, Ion Luca Caragiale, Tudor Arghezi s.a.m.d. Intre cele doua razboaie mondiale, presa de la noi era considerata, pe buna dreptate, una dintre cele mai bune din Europa. Dupa a doua mare conflagratie mondiala a secolului XX, treptattreptat, presa a trecut sub controlul organizatoric, politic al singurului partid care va avea o viata lunga in tara noastra. Dar, si in acele conditii, s-a facut presa, si inca una de substanta, cu toate oprelistile ideologice, in valtoarea noii oranduiri nascandu-se mari gazetari, dintre care unii mai continua si astazi activitatea publicistica. Presa din "epoca” a avut si parti bune, si minusuri, precum de altfel se intampla si in democratia asa-zisa romaneasca. Ne raportam la publicistica scrisa ori audiovizuala de dupa anul 1989. Din acel sfarsit de an, au aparut o sumedenie de gazete mari si mici, de reviste cu continut felurit, parte dintre ele chiar stranii. Basca studiourile de radio si televiziune private. O vreme au trait bine-mersi, apoi, multe au sucombat. Tot in acele vremuri tulburi si-au facut loc foarte multi asa-numiti ziaristi. Au rasarit ca ciupercile dupa o ploaie binefacatoare. Presa de acum? Incitanta, serioasa, neserioasa, obiectiva, subiectiva, cu parti pozitive ori negative in plan social, educativ, cultural, politic. Balacareala a inflorit, ea persistand in pagini de jurnale, pe sticla televizorului, intretinuta de "manjii” patronilor. Se debiteaza orice, amestecul in viata privata a oamenilor este la ordinea zilei. Cu unele exceptii, presa centrala - scrisa ori vorbita - este marele carcotas al societatii romanesti de astazi. Bunulsimt este departe de sfera civili