Căutate de unii, evitate de alţii, gărzile sunt pentru viitorii medici o ocazie de a scoate nasul din carte şi a da ochii cu pacienţii. Întâmplări şi impresii din orele petrecute la camera de gardă a Spitalului Universitar sunt descrise la rubrica „Student la medicină“ de dra Sorina Vasile. (...)

Ce simte un student care stă de gardă ca să-şi răscumpere absenţele de la stagiu

Două doctoriţe tinere se învârt în jurul unei bătrâne culcate pe un pat înalt şi portocaliu de la „Deşocare“, camera îngustă unde sunt aduse urgenţele la Spitalul Universitar de Urgenţă. Îi apasă încheietura mâinii doar-doar găsesc urmă de puls. Înfăşoară braţul cu o manşeta neagră ca să-i ia tensiunea, dar aparatul s-a stricat iar. Pacienta e foarte slabă. Are obrajii roşii, e galbenă şi trage aer în piept cu gura deschisă în „O“, ca o soprană obosită care face vocalize. De sub pijamaua albă cu floricele ies multe fire albe de plastic, legate la un monitor care bipăie o dată la zece minute. Doctoriţele care au grijă de bătrână sunt încruntate ca soldaţii în luptă. Când vin analizele, îi mai bagă o rundă de medicamente în branula roz agăţată de o venă mai groasă de la mână. Una din doctoriţe spune îngrijorată: „În ritmul ăsta, nu mai rezistă până mâine dimineaţă. Ce-i mai facem?“. Cealaltă pune repede stetoscopul pe pieptul bătrânei şi auscultă: „O mai lăsăm puţin şi îi mai punem un rând de perfuzii, parcă şi-a mai revenit puţin de când e aici“. În cărţi nu există moarte

Stau în camera de gardă din Municipal de şase ore. Fac aici stagiul de Gastroenterologie şi am venit să recuperez două absenţe. Dacă vrei să fii primit la examen, nu poţi să lipseşti la mai mult de trei seminarii sau stagii. În anii mici, înveţi dumnezeieşte lecţiile pe care le-ai pierdut. După anul III, stai câteva ore de gardă şi rogi un doctor să te supravegheze şi să-