În anul 1856 toată lumea se agită, creiţarii trec dintr-o pungă într-alta, trec meşterii prin piaţă, pe străzile negustorilor, dau buzna prin paginile de ziar pentru oferte dintre cele mai neaşteptate. În fişa 3654: „Joseph Bale menţionează că Kiraly se ocupă cu tăierea verzei la domiciliu, în condiţii optime În Tmsw. Hg.1856;238“. Nu departe, negoţul se amestecă în deplină armonie cu meseria proprietarului care îşi consolidează în acest fel poziţia pe piaţă şi dă lovituri nimicitoare concurenţei. Omul respectiv se numeşte Georg Fuchs şi este, conform anunţului, fierar sculer – o meserie pe care o ştiu din copilărie. În prăvălia sa Georg „Acceptă reparaturi“( fişa 3745 ).

În marile inundaţii din 1970 aveam zece ani şi pentru cîţiva lei, împreună cu Gigi Mirculescu, coleg de clasă, am scos nămolul din atelierul de fierărie al bătrînului octogenar, maistorul Horvath. Mi-a rămas pînă azi în memoria vizuală sculele ciudate, cleştii de toate mărimile, foalele de întreţinut focul în cuptor, ciocanele şi kirnerelor, dornerul subţirel – nume pe care atunci le-am aflat prima dată pe cînd le recuperam din nămolul din casă şi maistorul le aşeza la soare pe mărimi. Atunci le-a spus numele care mi-au rămas pînă astăzi: kirner şi dorner. Nu ar fi fost deloc de mirare dacă aş fi găsit în atelierul înnămolit şi parte din sculele şi obiectele oferite de Fuchs în prăvălia din casa Weidl din Theatergasse: „cîntare de mai multe feluri, greutăţi ştampilate, prese, râşniţe de cafea, scule de tinichigiu, scule de oţel. În Tmsw.Hg. 1856; 271“.

Meseriile şi negoţul cuprind toate nevoile, aşa cum e şi normal. Anunţuri de felul celui care urmează îl găsim şi în capitalismul autohton din noul mileniu prin te miri ce locuri de prin reviste, panouri publicitare, afişe, ba chiar şi obiecte personalizate. Mai puţin, desigur, cadourile promoţ