“Istorii cu Alba ca Zapada  sau mai nou cu Lebada Neagra privind ivirea partidului si liderului providential, chestiuni  in care unii isi pun sperante,  asa cum evreii asteptau acum 2000 de ani pe Mesia sa-i mantuiasca, sunt utopii.

Sociologii  ne-au explicat, de  vreo 10 ani, ca  in Romania castiga alegerile parlamentare partidul care castiga la tara, in satele si comunele mioritice unde asemenea miracole cu aparitii peste noapte a unor nechemati,  nu au cum sa se petreaca.

Este suficient sa  privesti chipurile care apar cand se fac reportaje de pe la tara:  oameni obisnuiti cu basma pe cap sau caciula, ivindu-se din niste curti cu garduri si case strambe, darapanate, care traiesc greu si care depind  de bunavointa primarului si altor oficiali locali pentru ajutoare, subventii, tot felul de daraveli si acte de la primarie. Toti acesti  nevoiasi  vor vota firesc, asa cum le vor dicta oficialii locali de care depind, adica cu partidele existente, deja bine infiipte acolo, oficiali care in ziua votului vor inchiria autobuze si-i vor incolona la urne. Toti sunt intre ei cumetrii, veri, fini, nasi asa ca nu mai este loc de nechemati, straini  sa strice regulile locului.

Cum credeti ca  Facebook, Twitter sau alte miracole tehnice vor schimba mentalitatea acestor oameni, cu chipuri brazdate de griji, dar  majoritari in Romania? Acum mai multi ani, un politician,  ceva deputat, versat “de pe la Olt”, care trecuse pe la toate partidele, pornind de la FSN, povestea  pe la o televiziune ca nu ai cum sa faci  un partid nou la tara, pentru ca nu  mai ai  oameni (la propriu) care sa activeze in noua formula, pentru simplu motiv ca toti aceia care, cat de cat, mai miscau ceva, erau deja angrenati la alte partide. Singura solutie, spunea el, era ca sa iei oameni de la alte partide, sa le promiti ceva material (bani, functii, avantaje pentru copii, fini) si s