Criza a adus modificari in privinta taxarii muncii in mai toate statele. Unele au ieftinit sarcina fiscala in vreme ce altele au marit-o in functie de scopul urmarit si de necesitatile aparute peste noapte. De pilda in Belgia nivelul taxarii a depasit 50% in vreme ce in Coreea, Noua Zeelandă, Mexic şi Chile nu a depasit 20%, scrie Dan Popa pe blogul lui.
Recapatandu-ne morga de analizori, zicem asa: creşterea între 2009 şi 2010, a sarcinii fiscale a unui lucrător impozit-total Foto: Hotnews
mediu a variat între 3.29 puncte procentuale în Islanda şi -6.65 puncte procentuale în Ungaria. Germania (-1.84 puncte procentuale), Grecia (-1.58 puncte procentuale) şi Danemarca (-1.24 puncte procentuale) au fost singurele ţări membre OCDE, în care a impozitul pe venit a scăzut cu 1 punct procentual sau mai mult. Sarcina fiscala a crescut cu mai mult de 1 punct procentual in Japonia (1,35 puncte procentuale) şi Spania (1.36 puncte procentuale). Pentru a explica aceste schimbari musai e sa ne uitam la componentele presiunii fiscale.
Reducerea sarcinii fiscale provine în întregime sau aproape în întregime din reducerea impozitului pe venit în Germania, Grecia, Noua Zeelandă şi Suedia. În Danemarca, impozitele pe venit au scăzut iar beneficiile sociale au crescut (efectul acestora din urmă nu este afişat direct în tabel), ca urmare a introducerii unui „green check” care sa compenseze creşterea taxelor de mediu. In Ungaria s-au redus impozitele atat la angajat cat si la angajator. Nu cu mult, dar suficient cat sa dea un semnal baietilor veseli de la FMI.
impozit-2000-2009 Foto: Hotnews
In Japonia lucrurile s-au petrecut fix pe dos, acolo si situatia fiind de cu totul de alta natura. Spaniolii au preferat sa urce impozitul pe venit. In fine, din tabele se poate vedea ce si cum, fara prea multe alte explicatii.
Ca veni vorba despre sarcini fisc
