- Editorial - nr. 782 / 13 Mai, 2011 In anul 1996, istoricul Petre Turlea, pe atunci deputat PUNR de Covasna, publica o necesara si asteptata carte: "Monumente non-grata. Falsi martiri maghiari pe pamantul romanesc”, raspunzand unei nevoi, anume "combaterea transformarii unor criminali in martiri si eroi, prin practica mistificarii istoriei”. Prin ce isi motiva istoricul Petre Turlea demersul? Din pacate, in urma presiunii si a obisnuitului santaj ale liderilor UDMR, cu larga si perpetua complicitate a guvernantilor de la Bucuresti, a continuat, si dupa decembrie 1989, "chiar intr-un ritm accelerat”, "impanzirea Transilvaniei cu monumente non-grata unguresti”! Profitand de faptul ca multe documente zac inca ingropate in arhive, ca evenimentele au fost prezentate, pana acum, cat se poate de trunchiate, unele chiar mincinoase, revizionistii, iredentistii, extremistii si sovinii maghiari au reusit sa transforme criminali din timpul Revolutiei ungare din 1848-1849, de pe vremea Diktatului de la Viena si din cel de-Al Doilea Razboi Mondial in eroi si martiri. Barbaria, violenta, asasinatul in masa, proslavite de Kossuth Lajos, Petöfi Sándor, Vásvari Pál, Dücsó Csaba,Wass Albert, pentru a ne referi doar la cativa, "se comiteau cu un scop, insotit de gandul la inglobarea Transilvaniei in Ungaria”. La 1 ianuarie 1849, Petöfi Sándor scria: "Sa pronuntam o asemenea condamnare la moarte, incat lumea sa inmarmureasca (...) Sa nu cunoastem ce inseamna indurare”. In 1939, exact peste 90 de ani, autorul indemnului si al manifestului crimei si barbariei, Dücsó Csaba, isi intitula cartea "Nincs kegyelem!” ("Fara indurare!”). Intrebarea fireasca ar fi: de ce sunt ridicate aceste monumente inchinate unor criminali maghiari? Raspunsul este cat se poate de simplu: "pentru a tine treaza ideea ca exemplul lor trebuie urmat”! Un continuu deziderat. Incercand sa naruiasca drepturile istori