Contrazicând percepţia publică a realităţii, Misiunea comună FMI+BM+CE s-a manifestat iarăşi ca un interesat agent electoral al PDL. Al PDL, al cărui guvern îi acceptă fără crâcnire, de doi ani, toate condiţiile puse pentru împrumutul de 20 de miliarde de euro, abia încheiat, şi pentru un nou Acord, preventiv, de 5 miliarde. Guvernul român, zice Jeffrey Franks, şi-a îndeplinit toate obiectivele. În folosul cui? Mai că merită o coroniţă.

Care sunt aceste nemaipomenite rezultate? O economie care continuă să fie ultima din Europa, într-o ţară unde salariile şi pensiile, mai ales coroborate cu preţurile, sunt cele mai mici din UE şi au fost tăiate cu satârul într- o proporţie pe care nici un alt guvern de pe continent n-a cutezat să o facă. Deşi mass-media abundă zilnic de dezvăluiri privind risipirea şi prăduirea clientelară a fondurilor publice, deşi rapoartele Curţii de Conturi acuză că, într-un singur an, cheltuielile oneroase şi nejustificate au ajuns la 10 miliarde de euro, iar dosarele penale abia însumează vreo 300 de milioane, deşi evaziunea fiscală e estimată la 4-5 miliarde de euro, FMI se face că habar n-are şi insistă asupra restrângerii ch eltuielilor salariale şi sociale. Lăudând Guvernul, FMI îşi maschează, de fapt, propriul eşec şi, în acelaşi timp, vrea să menţină la putere o Coaliţie obedientă, Opoziţia denunţând clar practicile Fondului, care au avut consecinţe nefaste pe termen lung şi în alte state.

Preşedintele Băsescu a suflat şi el triumfal, dar prudent (anunţând că, totuşi, încă n-am ieşit din criză şi că austeritatea insuportabilă va continua), în trombonul succeselor. A constatat însă că a venit timpul restructurării companiilor şi regiilor statului, ai căror manageri sunt incompetenţi şi lacomi, purtându- se “ca nişte boieri”. Nu, zău! Abia după şapte ani de preşedinţie a aflat acest lucru? Abia după doi ani şi jumătate de guve