• Înţeleg că alături de mai mulţi colegi de la Teatrul Bulandra aţi iniţiat un atelier unde vă întâlniţi periodic pentru a exersa chiar meseria de actor. De ce aţi simţit nevoia unui astfel de atelier?
Atelierul a fost înfiinţat acum un an şi jumătate. Iniţial l-am deschis pentru actorii teatrului Bulandra, pe parcurs am invitat şi actori din alte teatre. Nu exersăm meseria de actor, meseria de actor se exersează jucând. Ne antrenăm. Aşa cum se antrenează sportivii, dansatorii, muzicienii etc. Ne vedem o dată pe săptămână. Cristina Lilienfeld este coregrafa care lucrează cu noi două ore de mişcare, regizoarea Adriana Zaharia coordonează exerciţiile de actorie pe diferite teme, în viitor vrem să aducem un profesor de canto. Atelierul nu e recunoscut oficial, nu avem nici un fel de subvenţie, el se desfăşoară prin participarea benevolă a tuturor şi are loc prin bunăvoinţa directorului Alexandru Darie, la sala Izvor a teatrului Bulandra.
Acest tip de atelier este ceva cu totul nou şi prin urmare cel mai greu lucru este să-i faci pe oameni să-nţeleagă ce înseamnă el şi ce scop are. Mulţi nu ştiu să se raporteze la o astfel de întâlnire, întâmpinăm probleme în a crea reguli de dialog, interacţiune, disciplină şi responsabilitate. E greu să-i faci pe oameni să funcţioneze în alt regim decât cel cu care au fost obişnuiţi.
• Care sunt rolurile de suflet şi de ce le percepi astfel?
Cred că rolul pe care l-am iubit cel mai mult a fost Grace din spectacolul „Purificare” în regia lui Andrei Şerban. Cred că a fost primul rol de care m-am îndragostit de când am citit textul. Probabil că, nu întâmplător, textul fiind scris de o femeie, am avut o imagine extrem de limpede şi de clară a ceea ce voia să spună nu numai cu personajul meu, dar cu întreaga poveste. Pe urmă, a fost şi meritul distribuţiei, în totalitate formată din actori t
