Marile desene sinoptice – chip/ pămînturi, sistolă/diastolă – sînt vedetele recentei expoziţii de desene Sorin Ilfoveanu, din noua galerie privată Annart, de la Şosea. Pictorul-desenator aude şi ritmează sevele vegetale pe măsură ce alungă teluricul din uman. Surdinizează portretul, îi captează aura în proiecţie arhaică, dar răscoleşte sonor-grafic pămînturile locuite. Ilfoveanu este un patronim originar din slavul arboricol elhov, adică arinişul unui rîu de prin satul Zurbaua a Vlăsiei. Sonorităţi premonitorii pentru prietenia artistică de 14 ani dintre pictorul Sorin Ilfoveanu şi romancierul vlahofil Ştefan Agopian! Iar în arta vizuală românească, „Ilfovenii“ au devenit o familie de artişti care-şi forjează fiecare parohia expresivă (pictură, grafică, sculptură, fotografie, typo-design etc.). Dar „ilfòv“, vecin cu „hrisov“, vă propun să fie termenul plastic pentru desenul în creion pe care „boier“ Sorin de Câmpulung-Rădeşti îl înnobilează cu reculegerea înţelepţită de după o cumpănă a vieţii, de mai bine de un deceniu. Ar fi o specie a desenului aşternut pe un pupitru înclinat lin, cu creioane moi sau cu un creion conté, în ambianţa unor obiecte vechi de conac cehovian. Apoi, desenul pe hîrtie dospită şi presată manual se emancipează de la pătratul pupitrului, cît deschiderea de ceaslov, spre dimensiuni de şasiu mediu. Este acea stare a desenului, care poate odihni şi desfăta un pictor seniorial pînă într-atît încît desenul – de intimă economie visătoare – este trecut adesea, din moliciunea pensulei, pe mari pînze pictate. Holbeinian Acum, la cei 65 de ani ai artistului, desene puternice şi ample se jumelează sub rame de aproape un metru şi jumătate. Sînt prinse sub o semnătură-balama, caligrafiată mare peste marginile reunite, cîte două desene verticale de un metru. Dintr-o palmă de pămînt au rodit chipuri. În stînga, ţarina, în dreapta, făptura. Ilfoveanu