Faptul că resursele energetice clasice, hidrocarburile în speţă, merg spre epuizare, este un lucru cert. Toate ţările sunt oarecum îngrijorate şi caută să se mobilizeze pentru a promova noi forme de energie, din surse regenerabile (eolian, hidro, etc.), nucleare, sau pentru a creşte oarecum eficienţa energetică a celor clasice.

Şi pe noi, ca români, ne pune pe gânduri faptul că nivelul tehnologic actual presupune să cheltuim de patru ori mai multă energie decât ţările din UE, pentru a produce aceeaşi unitate de PIB (Produs Intern Brut).

Anii care vin vor fi marcaţi de decizii spectaculoase şi dure în ceea ce priveşte domeniul energiei.

România va trebui să-şi schimbe fundamental tipul de abordare asupra surselor de energie primară şi să treacă de la o abordare de tip “inerţial” (adică şi pe viitor, tot gazul şi ţiţeiul rămân de bază), la o abordare de tip “inovativ”, înspre surse alternative.

În lume, la această dată, potrivit WEC (World Energy Council), cererea de resurse este cu 40% mai mare decât capacitatea Pământului de a le produce. În momentul de faţă, Pământul are nevoie de 15 luni pentru a genera ceea ce lumea consumă în 12 luni!

De aceea astăzi, Lumea, Europa, România se reconfigurează în totalitate. În UE funcţionează deja 146 de reactoare nucleare, circa o treime din cele existente pe plan mondial. Ţările din Europa de Est vor demara construcţia unor centrale nucleare prin proiecte ce depăşesc 14 miliarde de euro. De altfel, în UE, centralele nucleare existente produc deja 35 % din energia necesară regiunii. România, cu cele două reactoare de la Cernavodă produce circa 16 % din necesarul ţării. Nu trebuie să mai stăm mult timp în expectativă, ci trebuie abordat cu multă convingere acest nou tip de proiecte, mai ales că resurse ar cam exista. La nivel declarativ cel puţin, guvernul susţine la UE pachetul “ENERGIE