În aceste vremuri de austeritate am descoperit o nouă pasiune, scrabble-ul.

Întâmplător, cam în acelaşi timp a apărut informaţia, furnizată zilele trecute de "Daily Mail", potrivit căreia acest joc al minţii ar fi fost interzis în România pe vremea lui Ceauşescu. Asta pentru că era considerat un "rău subversiv". Ştiindu-l pe Ceauşescu un adversar înverşunat al intelectualilor şi al jocurilor inteligente, el însuşi rămânând la stadiul de tabinet sau "raţele şi vânătorii", nu m-a mirat informaţia publicată de britanici. Dar, de această dată neîntâmplător, am aflat că interzicerea scrabble-ului în România în timpul comunismului este doar o legendă urbană. Cel puţin aşa susţine Ştefan Pall, un împătimit al scrabble-ului, actualul secretar general al federaţiei române de resort, care parcă ar sări în apărarea înaintaşului lui Ion Iliescu.

Este adevărat că Ceauşescu nu privea cu ochi buni activităţile ludice şi inteligenţa dezvoltată cu ajutorul acestora, însă nu a interzis niciodată acest joc. Dar nici nu a sprijinit financiar vreodată comunitatea de jucători. În plus, dacă ar fi interzis acest joc, cum ar mai fi apărut în paginile revistei "Rebus" provocări cu table de joc imaginare. Nu trebuie uitat că, pe la mijlocul anilor ’80, Federaţia Română de Şah a creat o subdiviziune "Şah prin corespondenţă şi jocuri logice" în care erau introduse şi jocuri precum go, bridge şi scrabble.

Era, însă, o epocă în care dacă se produceau adunări de cel puţin trei persoane cu preocupări intelectuale, acestea intrau subit în atenţia Securităţii. În consecinţă, întotdeauna erau infiltraţi câţiva oameni printre jucători. Prin natura ocupaţiei lor - erau ofiţeri la Securitate - făceau rapoarte despre activitatea pasionaţilor de scrabble. Ştiind că sunt controlaţi, jucătorii preferau să nu-şi creeze probleme, aşa că se autocenzurau.

Pe de altă