Ideile din Introducere sunt mai degrabă sinteza, decât ilustrarea textelor adunate în carte. Distribuite în patru categorii ample, ele se constituie într-o admirabilă suită de eseuri dedicate unor personaje, teme, ţări sau situaţii politice din care se poate reconstrui imaginea dinozaurului plin de enigme care a fost secolul al douăzecilea.

Prima secţiune reuneşte, sub un titlu conradian, „The Heart of Darkness”, patru portrete de personaje care figurează, în grade diferite, cu nuanţe şi delimitări ulterioare, între „eroii” lui Tony Judt, intelectuali care au contribuit la formarea lui. Admiraţia nu e răspândită uniform. Arthur Koestler e „un intelectual exemplar”, o figură ale cărei tribulaţii coincid cu drumul sinuos al secolului, de la destrămarea Imperiului Austro-Ungar la trezirea intelectualului implicat în rezistenţa la monstruozitatea reprezentată de o ideologie la care iniţial aderase. Tony Judt nu ocoleşte detaliul biografic şi secvenţa de budoar, căutând explicaţii pentru adeseori misterioasele conflicte şi alianţe care au marcat stânga secolului al douăzecilea.

Dacă portretul lui Koestler este unul alcătuit din lumini şi umbre (ba chiar apelând uneori la violenţa acvaforteului), Primo Levi se bucură de-un tratament empatic netulburat de vreo fisură ori reţinere. Provenit din rândul unei familii de evrei asimilaţi din Piemonte, el are experienţa Auschwitz-ului, pe care o narează într-o lucrare astăzi celebră, Se questo è un uomo („Dacă acesta e un om”), dar care la apariţie, în 1947, n-a avut aproape niciun ecou. Din perspectiva lui Tony Judt, experienţa carcerală a lui Levi ridică o problemă de-o tulburătoare complexitate: cum trebuie priviţi participanţii la tragedie care nu au murit, dar a căror importanţă constă în faptul că au depus mărturii cutremurătoare despre tragedie. Pentru autor, măreţia lui Levi constă în faptul de-a fi reuşit