Literatura se naşte (şi) din literatură. O demonstrează, dacă mai era nevoie, şi recent deshumata carte a lui François Edouard Raynal "Les Naufragés des Auckland" (foto 1), o robinsonadă de secol XIX care l-a inspirat (dar rău de tot) pe Jules Verne, pentru a lui "Insulă misterioasă". Aceasta din urmă este una dintre cele mai citite cărţi ale lumii, un bestseller universal şi atemporal, în legătură cu care nu mă pot împiedica să reproduc uimirea statistică a lui Dan C. Mihăilescu, cel din prefaţa simpaticei antologii "Cărţile care ne-au făcut oameni": "Cine se aştepta să vadă 8 nume din nouăsprezece (Andrei Pleşu, Nicolae Manolescu, Lucian Boia, Livius Ciocârlie, H.R. Patapievici, Andrei Cornea, Valeriu Stoica şi Dan C. Mihăilescu) citind şi citând cu voluptate Insula misterioasă (printre cărţile lor de căpătâi, n.n.)? Maaaare mister, de (psih)analizat intens pe viitor."

Lăsând psihanaliza pe seama altora, trebuie spus că textul vernian suscită încă un interes major şi că intră în categoria cărţilor formative care nu lipsesc din listele de lectură ale adolescenţilor-adolescenţi sau adolescenţilor-întârziaţi din toată lumea. Cartea care i-a furnizat lui Verne frisonul emulativ (nu doar pentru Insula misterioasă, ci şi pentru majoritatea volumelor din Călătoriile extraordinare, a căror acţiune se petrece în arhipelagurile de la antipozi, cu precădere în insulele Campbell şi Auckland) are titlul original "Les Naufragés ou Vingt Mois Sur Un Récif Des Îles Auckland: Un Récit authentique" şi a fost publicată la Edition Hachette în 1870, având 40 de ilustraţii semnate de A. de Neuville (între care şi un portret al autorului, F.E. Raynal, vezi foto 2). Cum se poate vedea, e vorba despre o relatare a unei aventuri personale, a unei experienţe trăite, ceea ce, poate, la vremea primelor ediţii, a contribuit la succesul uriaş al cărţii. O carte care a fost favorită în