Precizări necesare

În Revista 22 de săptămâna trecută, Germina Nagâţ, şefa Direcţiei de Investigaţii din CNSAS, face într-un interviu acordat Andreei Pora câteva precizări referitoare la felul cum tratează instituţia cu pricina dosarele de Securitate, indiferent de tipul lor. În condiţiile polemicilor recente, tot mai vehemente, precizările sunt absolut necesare. Prima constă în faptul că angajamentul, numele conspirativ sau chiar existenţa unui dosar de reţea nu sunt neapărat decisive pentru CNSAS în stabilirea colaborării cuiva cu Securitatea: „Definiţia colaboratorului, aşa cum e prevăzută de lege, se bazează pe conţinutul şi pe natura informaţiilor pe care o persoană le-a transmis Securităţii”. A doua precizare este că „CNSAS nu se pronunţă şi nu atribuie cuiva această calitate (de colaborator – n.n.), ci doar înaintează o propunere instanţei”. În al treilea rând, CNSAS nu se autosesizează, dar e obligat de lege să examineze cazurile care i se reclamă de către instituţii sau de către cetăţeni. Din oficiu, nu sunt verificaţi decât politicienii. În al patrulea rând, nu e adevărat că foştii ofiţeri de Securitate sunt ocoliţi de lege. „Cam 60% din numărul total de cazuri pentru care CNSAS s-a adresat instanţei se referă la foşti ofiţeri”, afirmă Germina Nagâţ. Adică, în jur de 1300, dintre care 900 au foşti trimişi în instanţă, iar numele a 200 au fost deja publicate în Monitorul Oficial. Doar în 6 cazuri CNSAS a pierdut procesul în instanţă, în alte 16 cazuri acţiunea a fost retrasă pe motiv de deces. Interesant, în aceeaşi ordine de idei, este şi că 848 dintre solicitările de verificare a dosarelor foştilor ofiţeri au venit din partea cetăţenilor, care le-au descoperit numele în propriile dosare de urmărire, iar 55 au fost verificate fiindcă titularii lor deţin funcţii publice, 15 în primării şi consilii locale, 9 candidaţi la parlament (nici unul