Născut la Sighişoara, în 1950, Radu Voina a făcut carieră ca handbalist, la CSA Steaua Bucureşti. Component de bază al lotului reprezentativ al României, a câştigat două medalii olimpice, una de argint la Montreal, în 1976, şi una de bronz, la Moscova, în 1980, şi a participat la trei ediţii ale Campionatului Mondial (1974 - locul 1, 1978 - locul 7, 1982 - locul 5), precum şi la două ediţii ale Campionatului Mondial Universitar, unde a cucerit două titluri de campion, în 1975 şi 1977.
Medaliat cu argint la ediţia din 1979 a SuperCupei Campionilor Olimpici şi Mondiali şi participant la patru ediţii ale Cupei Campionilor Europeni, Radu Voina rămâne unul dintre cei mai titraţi jucători din handbalul românesc. Ca antrenor, a condus, ca secund, lotul naţional de seniori, cu care a câştigat medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Los Angeles 1984 şi aurul la ediţia din 1983 a Jocurilor Balcanice. În calitate de antrenor principal, a condus CSA Steaua Bucureşti la şapte ediţii ale Cupei Campionilor Europeni (1982/83 - eliminare în optimi de finală, 1984/85 şi 1985/86 - locul 3-4, 1987/88 - locul 5-8, 1988/89 - locul 2, 1989/90 - eliminare în optimi de finală, 1990/91 - locul 5-8), a câştigat opt titluri de campion naţional al României şi o Cupă a României.
A fost mai greu ca jucător sau ca antrenor?
Ambele meserii, să le spunem, sunt foarte grele. Ca sportiv zici că e greu şi abia aştepţi să termini, să faci altceva. Apoi, când ajungi antrenor îţi dai seama că este mult mai greu să fii tehnician. Există foarte multe momente dificile, de stres, când stai cu sabia deasupra capului, pentru că în cazul unui insucces toată lumea arată cu degetul spre antrenor.De ce aţi ales handbalul şi nu alt sport?
Ca orice copil, în timpul şcolii generale şi apoi la liceu am făcut toate sporturile. Spre norocul meu însă, la Clubul Voinţa din Sighişoara am
