Noapte de vară

La Muzeul Municipiului Bucureşti s-a deschis săptămâna aceasta expoziţia "Cel mai mare expresionist român: G.N.G. Vânătoru (1908-1983)", cu lucrări provenind în cea mai mare parte din colecţii particulare.

Interesantă prin acoperirea cronologică a întregii creaţii a artistului, expoziţia oferă o imagine completă a unei opere puţin cunoscute publicului larg, elaborată între 1932 şi 1980.

Student, începând din 1929, al pictorilor Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Francisc Şirato şi C. Vlădescu, Gheorghe N. Gheorghe, cum se numea de fapt, Vânătoru fiind porecla tatălui său, pe care şi-a ales-o ca pseudonim, îşi dezvoltă rapid un stil propriu, în care afinitatea cu Gheorghe Petraşcu este vizibilă până târziu. Picturi şi câteva lucrări de grafică (acuarelă, desen, guaşă) sintetizează stilul său dominat de câteva culori puternice, în primul rând cobaltul, pus în valoare de roşuri profunde, cu o răceală accentuată de cele mai multe ori de un verde întunecat, fie în masa compactă de frunziş a copacilor, fie în unele fundaluri ale naturilor statice sau personajelor portretizate.

Modernitatea lui Gheorghe Vânătoru în anii '30 constă în preferinţa pentru valoarea expresivă a culorii, în sinteza compoziţiei care, figurativă rămânând, este structurată aproape geometric, în peisaj mai ales, artistul urmărind starea de spirit şi mult mai puţin respectarea motivului. Titlul expoziţiei îl prezintă pe Vânătoru drept cel mai mare expresionist român. E drept, există în operele lui un expresionism cromatic şi poate, în unele compoziţii cu femei, un dramatism care duce gândul către curentul respectiv. Este însă un expresionism de tipul petraşchian, lipsit de dimensiunea sarcastică a manifestării lui ge tip german sau chiar francez.

Natură statică cu portocale

Expoziţia este dominată de peisaj, în majoritatea cazurilor citadin. Vederi de